Luna aprilie marchează deschiderea neoficială a sezonului festivalier de primăvară în rândul evenimentelor dedicate non-ficțiunii. Anul acesta, avem parte de un sezon care se extinde până în vară din cauza… ei bine, știm cu toții care e situația. În curs de desfășurare, atât online cât și fizic în diferite locații din Nyon, Elveția (ca urmare a anunțului de săptămâna trecută privind redeschiderea cinematografelor locale), Visions du Réel prezintă a 52-a ediție(!) în perioada 15-25 aprilie. Apoi, chiar în mijlocul acestui eveniment, își face intrarea CPH: DOX din Copenhaga (21 aprilie–12 mai). America de Nord se bucură și ea de două festivaluri importante dedicate filmului documentar: Hot Docs în Toronto (30 aprilie–9 mai) și New Directors/New Films în New York (care va proiecta, printre altele, și Taming the Garden – una dintre recomandările noastre din februarie), organizat de Film at Lincoln Center în perioada 28 aprilie–8 mai.

Aprilie a fost, de asemenea, o lună importantă pentru documentarul românesc, aducând o serie de noutăți legate de filme, proiecte, festivaluri și proiecții care urmează să aibă loc sau care se desfășoară în prezent în diferite colțuri ale lumii.

– Apropierea, următorul film al lui Botond Püsök, câștigătorul premiului pentru cel mai bun regizor la Astra Film Festival în 2016, a fost selecționat în cadrul renumitului atelier din Praga, dok.incubator.
– Tatăl nostru al lui Andrei Dăscălescu a fost anunțat în competiția principală a goEAST – The Festival of Central and Eastern European Film.
– DA Films celebrează reușita cineastului român Radu Jude – câștigarea Ursului de Aur pentru Babardeală cu bucluc sau Porno Balamuc – printr-un program special, intitulat Radu Jude: Forget About These Films!, care include debutul online al ultimului său proiect de non-ficțiune, Ieșirea trenurilor din gară.
– Institutul de Filme Documentare (IDF) a transmis live la începutul lunii un forum pe o temă interesantă, Self Representation of Roma in Documentary Film, despre diversitatea filmelor documentare realizate de cineaștii de etnie romă.
– One World România (21 mai–6 iunie) dezvăluie detalii legate de programul celei de-a 14-a ediții, inclusiv retrospectiva Ulrike Ottinger și titluri din competiție.

Luna viitoare ne vom axa mai mult pe Visions du Réel și CPH: DOX, însă pentru Dok.cetera din aprilie ne îndreptăm atenția asupra a patru filme și a unei serii (în 4 părți) pe care le puteți viziona online chiar acum. Ca și-n articolul din februarie, vă prezentăm aici selecții actuale din circuitul festivalier, câteva titluri preferate disponibile online, și un hidden gem de neratat.

Acum în festivaluri

Faya Dayi (r. Jessica Beshir) – Etiopia, SUA
Unul dintre titlurile care au avut premiera la Sundance 2021 (de altfel, și unul din favoritele mele), Faya Dayi a lui Jessica Beshir oferă o privire intimă asupra vieții de zi cu zi din Harar, Etiopia. Harar, orașul natal al regizoarei, acum stabilită în Brooklyn, este un loc cunoscut pentru recoltarea, comerțul și consumul de khat – o frunză mestecată mai ales ca stimulent, dar folosită de secole în ritualurile practicate de adepții Sufismului (curent în mistica musulmană – n.r.). Este, de asemenea, cea mai profitabilă recoltă din Etiopia până în prezent. Fiind cultivată pretutindeni în această regiune, khat este pentru mulți dintre locuitorii Harar principala sursă de existență. Prin intermediul acestei plante și rolul pe care-l joacă în societate, Faya Dayi reușește să expună povești și experiențe personale, pline de lumină și întuneric, ceea ce nu e deloc surprinzător, avându-și originea în această parte ascunsă, deși foarte populată, a lumii construită în mare parte pe spatele unei singure resurse profitabile. Ideea de lumină și întuneric se răsfrânge și în estetica filmului, redat aproape integral într-un contrast alb-negru cât se poate de aspru, oferind un tablou desaturat de intimitate și onestitate în paralel cu volatilitatea ce caracterizează în general dependența de substanțe.

Trăind sub presiunea regimului represiv al țării, tinerii etiopieni visează la oportunitate, fie că este vorba pur și simplu de reducerea sărăciei actuale sau de relocarea într-o altă țară care ar putea să le ofere un trai mai bun. Pentru mulți, efectul stimulant al khat face posibilă integrarea acestor vise în realitatea gândirii lucide. Pe de altă parte, predispoziția la dependență poate conduce exact la opusul a ceea ce-și doresc. În loc să ofere încurajare și ambiție, khat mai degrabă periclitează dezvoltarea, la fel ca orice abuz de droguri. Faya Dayi explorează aceste dinamici și multe altele prin demersul său de peste 10 ani până la apariția pe marele ecran.

Faya Dayi rulează în prezent la Visions du Reel, urmând să fie proiectat și în cadrul Hot Docs și New Directors/New Films.

A River Runs, Turns, Erases, Replaces (r. Shengze Zhu) – SUA, China
Wuhan, punctul de origine și epicentrul timpuriu al COVID-19, pare să lase în urmă pandemia și să-și continue drumul ca oraș al viitorului. Aceasta este tema din spatele poeticului A River Runs, Turns, Erases, Replaces, care a avut premiera la Berlinale 71 (vezi și Dok.cetera: Documentare de la Berlinale 2021), înainte de a-și continua circuitul festivalier cu Cinema du Réel din Paris. Dar ce este mai exact un oraș al viitorului? În diferite părți ale lumii, această întrebare primește răspunsuri diferite. Cu toate acestea, în China înseamnă ingeniozitate la nivel tehnologic, creștere demografică și o prosperitate economică tot mai mare. Pe de altă parte, înseamnă și suprimarea individualității umane și înlocuirea pe scară largă a modelului vechi și familiar cu unul nou și străin (chiar dacă mai monoton), fie că este vorba de arhitectură, infrastructură sau comerț. Desigur, această dinamică nu caracterizează doar China. Fie că vorbim de fenomenul de gentrificare al celor mai mari orașe ale lumii (precum New York, Londra, Paris ș.a.), fie că vorbim de direcția greșită în care se îndreaptă țările în curs de dezvoltare (insistând să reproducă acele locuri menționate mai sus), acest grad de fantezie capitalistă aflată în ultim stadiu se poate observa peste tot în lume. Împreună, conduc la o distrugere a spațiului public tradițional, organic, alături de un decalaj intelectual și experiențial din ce în ce mai mare între generații. Ținând cont de acești parametri și de contextul dat de viața post-carantină din Wuhan, regizoarea chineză-americană Shengze Zhu explorează în filmul ei câteva dintre adevărurile incomode care se ascund în societatea modernă (globalizată).

A River Runs, Turns, Erases, Replaces este un colaj cinematografic de imagini de arhivă și meditații lungi, inerte, asupra inevitabilității izolării umane în viitor. Sub monstruosul peisaj urban al orașului Wuhan, omenirea apare mai degrabă ca o colonie de furnici care tot înaintează – atât în cazul lor cât și al nostru – în speranța unui nivel de trai mai bun. Dar, cu un astfel de sacrificiu cultural și individual, oare chiar avansăm ca specie? În acest film bogat în metaforă, răspunsul ar putea foarte bine să fie un NU răsunător.

A River Runs, Turns, Erases, Replaces va putea fi văzut în cadrul Hot Docs.

Disponibile online

Welcome to Chechnya (r. David France) – SUA
David France – nominalizat la Oscar pentru How to Survive a Plague (2012) – a fost la un pas de a reveni la ediția din 2021 cu Welcome to Chechnya (pe lista scurtă la categoria de cele mai bune efecte vizuale). Prin utilizarea inovatoare a tehnologiei de protecție a anonimatului, cum ar fi programul deepfake, France abordează subiectul delicat al comunității LGBTQ în Republica Rusă Cecenia (care proclamă o populație homosexuală de 0%). Demersul anti-LGBTQ din această regiune este absolut crunt. Odată cu instalarea liderului (pro-rus) Ramzan Kadyrov, Vladimir Putin a negociat cu despotul: loialitate supremă pentru libertate în guvernare; de altfel, sămânța oricărui cult al personalității. Această lipsă de răspundere i-a permis lui Kadyrov să adopte o serie de măsuri brutale, precum dispariții forțate și chiar omoruri extrajudiciare, pentru eliminarea comunității gay din toată republica predominant musulmană. Filmul în sine – cu un circuit festivalier impresionant: Sundance, Berlinale, IDFA, IFFR, CPH: DOX, etc. – pare un thriller de suspans, documentând traseul periculos de evadare din Cecenia spre Moscova (și în cele din urmă în afara regiunii – Canada, de exemplu, a primit peste 40 de fugari. SUA, pe de altă parte, nu a luat încă nicio persoană în adăpost).

Întreaga acțiune este coordonată de Russian LGBT Network, care asigură căi de evadare clandestine pentru cei mai expuși riscului. Atât membrii rețelei cât și refugiații sunt o țintă permanentă a amenințărilor și brutalității, ceea ce face ca demersul lor să fie cât se poate de dificil. Mai mult, nu pare să ajungă la vreun sfârșit, deoarece regimul ajunge de multe ori să lovească chiar și-n afara granițelor sale minuscule. O incursiune intimă, intensă și emoțională în suferința nemeritată a unei bucăți de omenire, Welcome to Chechnya este o investigație cinematografică de-a dreptul curajoasă.

Welcome to Chechnya este disponibil pe HBO Go.

Exterminate All the Brutes (r. Raoul Peck) – SUA
După uimitorul I Am Not Your Negro (2016), documentarul despre viața și moștenirea lui James Baldwin, Raoul Peck revine cu Exterminate All the Brutes, o docuserie în 4 părți în care tratează realitățile permanente ale culturii post-coloniale și ale supremației albe. Peck, cineastul haitian pe care mulți îl consideră ca fiind cea mai proeminentă figură a criticii colonialismului în cinema, abordează în mod ambițios acest subiect multidimensional, frecvent abstract, cu o subiectivitate implacabilă îndreptată spre revoluția socială. Miniseria, un mix de imagini de arhivă, animații, filme de amatori și reconstituiri (Josh Hartnett pare să joace rolul oricărei brute albe din istorie), are trei texte post-coloniale drept material-sursă pentru firul său narativ: Exterminate All the Brutes (Sven Lindqvist, Suedia), An Indigenous Peoples’ History of the United States (Roxanne Dunbar-Ortiz, SUA) și Silencing the Past (Michel-Rolph Trouillot, Haiti). Fiind chiar el naratorul serialului (povestind într-o engleză cu un accent puternic și într-un stil filosofic care amintește de Werner Herzog), Peck arată cum istoria colonială și capitalistă a Occidentului neoliberal este vinovată de genocidul popoarelor indigene, precum și de distrugerea economică și socială a întregii emisfere sudice. Astfel, Exterminate All the Brutes susține în mare că supremația albă este elementul principal al identității naționale occidentale, integrându-se practic în toate aspectele vieții, culturii și comerțului, și făcând acest lucru fără să-i pese de dispoziția ideo-politică (astfel, liberalii care se declară mereu virtuoși poartă aceeași vină ca și rasismul ostentativ al extremei drepte religioase).

Exterminate All the Brutes este un prim exemplu de documentar care prezintă MACROistoria, spre deosebire de abordarea limitată la o zonă anume care se folosește mai frecvent în cinematografie (de obicei din cauza bugetului limitat). Astfel, sunt deconstruite aspecte ale arheologiei redate în mass-media, ale istoriei filmului, ale analizei retorice și multe altele; de asemenea, sunt expuse locurile (și utilizările) lor respective în cadrul sistemului culturii post-coloniale. E multă informație de asimilat deodată, dar așa cum afirmă Peck însuși în serial: „neutralitatea nu este o opțiune”.

Exterminate All the Brutes este disponibil pe HBO Go.

Hidden gem

Rat Film (r. Theo Anthony) – SUA
Ultimul film al realizatorului american de film documentar experimental Theo Anthony, All Light, Everywhere – câștigătorul Premiului Special al Juriului la Sundance pentru experimentare non-ficțională – explorează conceptul de „unghi mort”. Atât în ​​viață, cât și în cinematografie, unde procesul în sine aduce limitări – tensiunea dintre producție și reproducere este esențială pentru identificarea sa. În mod abstract, All Light, Everywhere prezintă această idee printr-o serie de imagini de actualitate de la camerele purtate de către polițiști până la păsările dresate pentru operațiuni militare, până la nașterea cinemaului în sine. De asemenea, examinează și orașul natal al regizorului, Baltimore, Maryland, unde poliția se bazează din ce în ce mai mult pe supravegherea în masă, și limitările „viziunii” lor, care derivă din eternul țel de neatins al conservatorilor – „lege și ordine”. Desigur, în Statele Unite și restul Occidentului moștenitor al guvernării imperiale, această abordare se traduce mult prea des prin sufocarea constantă a minorităților și a activității și exprimării migranților dar fără repercursiuni sau consecințe pentru cei dintâi.

Orașul Baltimore a fost, de asemenea, subiectul documentarului de debut al lui Anthony, ambițiosul eseu video Rat Film (2016). În el, Anthony analizează problema segregării rasiale în capitala Maryland, de la redefinirea zonelor rezidențiale la perpetuarea sistematică a sărăciei. În Rat Film, acest mesaj, precum și o istorie mai largă a Baltimore-ului (unul dintre cele mai complexe orașe americane din punct de vedere social, cel puțin pe Coasta de Est, având în vedere populația minoritară semnificativă și tensiunile create ca urmare a adoptării de către albi a strategiei de investiții concentrate în mare parte pe zona corporate) este explorat prin metafora infestării cu șobolani. Urmărind comportamentele șobolanilor și cele ale oamenilor care interacționează cu ei (fie că trăiesc cu ei, îi cresc sau îi omoară), precum și corelația dintre exterminarea șobolanilor și controlul populației, ia naștere o expunere multistratificată a unui oraș în ruină.

Pentru o mai bună înțelegere a dinamicii sociale complexe din Baltimore, Maryland, vă recomand și Dark City Beneath the Beat (2019) realizat de TT the Artist, care prezintă pe deplin cultura unică a dansului din acest oraș.

Rat Film este disponibil pe MUBI.

Steve Rickinson

Venit în București, din diverse locuri ca Amsterdam, sau Brooklyn, Steve este PR și editor la revista de film documentar - Modern Times Review.