Cu excepția, poate, a lui Donald J. Trump, producătorul, rapperul, creatorul de modă, candidatul eșuat la președinție și antreprenorul Kanye West poate revendica liniștit poziția de cea mai controversată personalitate a lumii. O forță bipolară, egocentrică și creativă, cariera de douăzeci și ceva de ani a lui West a progresat în concordanță cu idiosincraziile psihicului contradictoriu al secolului 21, devenind astfel atât un reprezentant al lumii pentru care creează, cât și o relicvă șovină a vremurilor trecute. Prin arsenalul său de contradicții, acțiunile publice ale lui Kanye West sunt subiecte principale ale conversației culturale contemporane. Detractorii înfocați susțin totul, de la manipulare emoțională și misoginism, la promovarea nesăbuită a unei pseudo-politici de dreapta, la homofobie și până la diverse izbucniri publice sub forma unor comentarii incoerente. Alții văd o ființă tulburată care se luptă cu suferința și diverse afecțiuni psihice, făcând acest lucru sub privirea scrutătoare și critică a publicului. Indiferent de tabără, West rămâne una dintre cele mai cunoscute figuri ale lumii – un arhitect muzical respectat în industrie și un vizionar neobosit, disperat să lase o moștenire de neuitat în cultura pop. Nu-i deloc o surpriză faptul că artistul este acum subiectul unui amplu documentar marca Netflix, care a avut premiera la Sundance – Jeen-Yuhs: A Kanye West Trilogy.

Deși începe cu o versiune cât mai timpurie a lui Kanye, arătând un tânăr cu aparat dentar, poate cea mai umilă ipostază în care avem șansa să-l vedem, filmul propune un periplu neuniform prin cariera sa, plin de numeroase goluri. Jeen-Yuhs: Kanye West Trilogy este epic prin definiție, dar lipsurile filmului redau un portret rușinos de incomplet, neoferind practic nicio perspectivă (darămite vreo condamnare) asupra vreuneia dintre controversele propriu-zise ale artistului. În ciuda acestui fapt, ca documentar muzical axat pe procesul creativ al unui artist mânat de talent incontestabil, viziune și ambiție, Jeen-Yuhs: A Kanye West Trilogy ar putea fi considerat un Hoop Dreams (r. Steve James, 1994) al genului. Asemenea acestuia din urmă (care acoperă zeci de ani, deși fără nicio lacună în cronologia sa vastă), Jeen-Yuhs: A Kanye West Trilogy este alcătuit din imagini brute filmate între 2002 și 2021 în stil cinema vérité. Cadrele prezintă și perioada de dinainte de lansarea albumului de debut al lui West – College Dropout (recompensat cu Grammy), realizarea acestuia constituind două treimi din durata totală a filmului, în ciuda faptului că este doar primul din cele zece albume lansate în perioada acoperită. Odată ce începe să fie recunoscut ca artist și să câștige nenumărate premii Grammy, materialul documentarului devine în mod evident inconsecvent, cu o perioadă de aproape zece ani (între 2008 și 2018) lăsată în aer – excepție făcând doar niște imagini de arhivă și un fragment (discutabil din punct de vedere narativ) axat pe co-realizatorul filmului (și prietenul din copilărie al lui West) Clarence „Coodie” Simmons, vizând nașterea copilului său, relația spirituală cu Dumnezeu și, respectiv, cariera sa de succes ca regizor de videoclipuri muzicale.

Simmons și co-regizorul Chike „TK” Ozah aduc din punct de vedere narativ și mai multe prejudicii filmului, făcând niște gafe des întâlnite în documentar, cele mai evidente fiind voiceover-ul persistent și mult prea descriptiv și câteva alegeri de montaj destul de melodramatice; cu toate că aceste erori pot fi oarecum de înțeles la nivel uman – materialul a început mai degrabă ca un document decât ca un documentar, cu un arc narativ imposibil de anticipat. Și până la urmă sunt prieteni de multă vreme, nu doar colaboratori, lucru pe care Coodie îl recunoaște deschis, fiind și motivul pentru care oprește camera atunci când Kanye este în momentele lui cele mai versatile, iar primele semne care prevestesc aceste momente apar încă de timpuriu (identificate cel mai bine de mama artistului, regretata Dr. Donda West – care prin zâmbete fermecătoare și o atitudine pozitivă cât se poate de naturală luminează ecranul cu fiecare apariție – într-una din cele mai emoționante și personale secvențe ale filmului) și, în cel mai bun caz, sunt prezentate ca niște concluzii, niște trepte normale în drumul spre celebritate.

În actul iii (AWAKENINGS), Kanye West nu mai este doar o figură hip-hop. Este un star internațional, un miliardar și un artist cu o practică multidimensională. Lansează mai multe albume cu succes și critic, și comercial (inclusiv cel mai bun album al secolului, My Beautiful Dark Twisted Fantasy), își creează propria linie vestimentară, intră în familia Kardashian și devine o intrigă constantă în rândul știrilor mondene – începând cu tirada de pe scena MTV VMA în urma premiului câștigat de Taylor Swift pentru Cel mai bun videoclip al unei interprete. Un alt eveniment fundamental din viața lui West și, probabil, cel mai distructiv este moartea mamei sale în urma unei operații estetice eșuate. Chiar și în lipsa unui material consistent asupra acestei perioade din viața lui, durerea profundă pe care o simte artistul este evidentă. Refuză să deplângă pierderea, optând în schimb să-și continue turneele internaționale și să producă muzică atât pentru el cât și pentru alți artiști proeminenți precum Pusha T și Kid Cudi, ceea ce duce la o acumulare și o inevitabilă epuizare mentală și fizică. În urma morții mamei sale, instabilitatea lui West devine acum mai mult decât o continuare a slăbiciunilor existente; e mai degrabă o decădere rapidă în haosul afecțiunilor psihice, West prezentând semne clare de tulburare bipolară pe toată durata rămasă a filmului.

Oricine este familiar cu această tulburare poate observa imediat că artistul suferă de ea. Diagnosticul este evident de la creșterea în greutate indusă de medicamente, la ochii tulburi sau paranoia apărută din senin la fluxul de aberații și, bineînțeles, discrepanța apogeu-abis dintre depresie și ego. West însuși acceptă acest diagnostic, menționând frecvent utilizarea de antidepresive precum Lexapro și făcând referire la faptul că este bipolar inclusiv pe coperta albumului Ye din 2018. Și totuși, chiar dacă este una dintre puținele preconcepții acceptate încă în lume, opiniile exterioare recurg mult prea frecvent la etichete precum „nebun”, „dus cu capul” și „nesimțit”. Dacă ar fi să luăm în considerare atât natura schimbătoare a relației publicului larg cu celebritatea, cât și suferința cauzată de pierderea unui părinte, atunci condițiile pentru o luptă mentală intensă sunt într-adevăr considerabile.

Asta nu înseamnă că anumite comportamente sunt scuzabile sub diagnosticul umbrelă al sănătății mintale. De-a lungul scandalurilor provocate, West a fost acuzat de manipulare emoțională severă a fostelor sale partenere – Amber Rose și Kim Kardashian (inclusiv obsesia acută față de noul partener al celei din urmă, Pete Davidson). Mai mult, s-a declarat în mod deschis un admirator al unor figuri infame precum Marilyn Manson, DaBaby și Donald Trump. Totuși, fără ajutor și compasiune, fie că este vorba de Kanye West sau de propriul copil, partener sau prieten, astfel de comportamente nu pot fi oprite. Și cu așa potențial în transmiterea unui mesaj important, tot ce face Jeen-Yuhs: A Kanye West Trilogy este să lase senzația unei șanse ratate de a spune o poveste mai semnificativă decât cea expusă în film.

Pentru oricine caută un portret mult mai provocator al unui star afro-american controversat, recomand Lynch: A History, un colaj video realizat de David Shield, despre starul fotbalului american Marshawn Lynch.

Steve Rickinson

Venit în București, din diverse locuri ca Amsterdam, sau Brooklyn, Steve este PR și editor la revista de film documentar - Modern Times Review.