Dok.cetera: 3 documentare de neratat pe HBO Max
Lansat în România pe 8 martie, HBO Max pune la dispoziție o ofertă mult mai consistentă față de predecesorul său, HBO Go. Pe lângă cele mai noi filme apărute, care se alătură platformei la 45 de zile de la lansarea lor în cinematografe, HBO Max oferă și conținut exclusiv marca Warner Bros, DC, Cartoon Network și propriul său Max Originals. Deși atracția principală o reprezintă blockbustere precum Dune, The Matrix Resurrections și The Suicide Squad, platforma nu stă rău nici la capitolul documentare, iar colecția de care dispune poate concura fără probleme cu ofertele celorlalte servicii de streaming. De la producții românești mult apreciate precum colectiv și Holy Father până la filme internaționale interesante precum The Wind: A Documentary Thriller (Polonia), HBO Max propune o selecție amplă, diversă și captivantă de documentare. Pentru această ediție Dok.cetera, ne îndreptăm atenția către trei titluri de neratat accesibile pe platformă:
Undercurrent: The Disappearance of Kim Wall (r. Erin Lee Carr)
Acest documentar true crime în două părți este o altfel de examinare din perspectivă feministă, deși are la bază un caz tipic din sfera tabloidelor. Inspirat de dispariția misterioasă a jurnalistei suedeze, câștigătoare a Premiului Pulitzer, Undercurrent: The Disappearance of Kim Wall evită convenția clasică de tip „domniță în primejdie” care guvernează de obicei genul true crime. În schimb, acordă o atenție deosebită meritelor jurnalistice și realizărilor profesionale ale protagonistei, dar și repercusiunilor pe care le-a provocat moartea sa asupra apropiaților. În 2017, Kim Wall a fost trimisă în Danemarca pentru a-i lua un interviu excentricului Peter „Rocket” Madsen, un antreprenor cunoscut pentru flota sa privată de rachete și minisubmarine, unde avea să întâmpine o soartă deosebit de înfiorătoare. Erin Lee Carr, regizoarea filmului și totodată realizatoarea unora dintre cele mai importante producții true crime feministe marca HBO din ultimul deceniu (At the Heart of Gold: Inside the USA Gymnastics Scandal, I Love You, Now Die: The Commonwealth v. Michelle Carter), reușește să aducă în fața camerei un număr remarcabil de personaje implicate în caz, imagini de arhivă și înregistrări audio nemaiauzite până acum pentru a pune cap la cap cronologia evenimentelor legate de dispariția bizară a jurnalistei. În tot acest demers, Madsen râmâne într-un plan secund, fiind introdus mai degrabă ca o notă marginală, regizoarea evitând orice fel de trimitere la reușitele sale profesionale. În schimb, acesta e prezentat ca un narcisist de vârstă mijlocie cu mommy issues, deseori în conflict cu propriile sale companii. Rezultatul face ca Undercurrent: The Disappearance of Kim Wall să fie una din cele mai bine realizate povești de răzbunare.
Citește mai multe despre genul true crime în primul număr tipărit al revistei Films in Frame!
Phoenix Rising (r. Amy J. Berg)
În esență, mișcarea #MeToo caută recunoaștere. Recunoașterea vinovăției, recunoașterea privilegiului și, în cele din urmă, recunoașterea răspunderii. Cu toate acestea, în toată fervoarea sa, de altfel fundamentată, mișcarea a dat ocazional într-un teritoriu senzaționalist și asta din cauza încrederii excesive acordate reacției imediate și a subiectivității care domină internetul. Și totuși, mișcarea a reușit să dea la iveală și a desființat, pe bună dreptate, mulți dintre cei mai perverși prădători ai societății. Printre aceste nume (o listă care include indivizi de teapa lui Weinstein, Cosby și CK) se numără și Marilyn Manson. Rockerul, a cărui carieră de trei decenii a atras aproape constant un val de controverse, a fost acuzat recent de o multitudine de femei de manipulare psihologică și abuz fizic. Cea mai cunoscută dintre denunțătoare este actrița Evan Rachel Wood (Thirteen, Westworld), a cărei relație de ani de zile cu Manson a condus la câteva astfel de acuzații plauzibile. Însă, la fel ca mulți supraviețuitori, trauma lui Wood este înrădăcinată, un proces care necesită un echilibru delicat între siguranță personală, încredere în societate și în sistemul său de justiție – o combinație fezabilă într-o lume ideală. În cazul lui Wood, până să ajungă să conștientizeze gravitatea evenimentelor și să se simtă pregătită mental și emoțional pentru a lua măsuri, termenul legal de denunțare a abuzului domestic prevăzut în California a expirat; fără niciun fel de posibilitate de a acționa legal împotriva abuzatorului ei, acesta din urmă scapă de orice obligații de a-și recunoaște public vinovăția și de a răspunde pentru faptele sale. Documentarul regizat de Amy Berg (The Case Against Adnan Syed, 2019) urmărește călătoria lui Evan Rachel Wood de la actorie la activism, când ajunge să pledeze pentru adoptarea unei noi legislații, intitulată Phoenix Act, care ar extinde termenul legal de denunțare a abuzului domestic. Phoenix Rising juxtapune demersurile din prezent ale actriței cu momente din trecutul personal, în mod special amintiri legate de copilăria trăită la Hollywood și sexualizarea ei la o vârstă fragedă (un subiect pe care Wood l-a abordat anterior în Showbiz Kids din 2020). Pe cât e de convingător în identificarea tiparelor de agresiune și a fenomenului de hipersexualizare existente în industria de divertisment, pe atât e de devastator în evocarea grafică a abuzului. Phoenix Rising reușește să arunce o lumină puternică asupra naturii sistematice a abuzului de putere și a efectelor sale latente.
One Perfect Shot (producător executiv Ava DuVernay)
O docuserie fascinantă, deși indulgentă, în șase părți creată de regizoarea și activista Ava DuVernay (Selma, 2016; 13th, 2016), One Perfect Shot pleacă de la o premisă simplă: câțiva dintre regizorii de top de la Hollywood sunt invitați să facă o analiză în detaliu, cadru cu cadru, asupra uneia dintre cele mai emblematice scene ale lor, culminând cu explicații complete redate în 3D. Seria este inspirată de popularul cont de Twitter @oneperfectshot, care la rândul său prezintă cadre cinematografice impresionante din punct de vedere vizual, însoțite de anecdote interesante și adesea comice despre cum au fost realizate scenele respective. Printre invitații docuseriei se numără Patty Jenkins (Wonder Woman, 2017), Aaron Sorkin (The Trial of the Chicago 7, 2020), Kasi Lemmons (Harriet, 2020), Jon M. Chu (Crazy Rich Asians, 2018), Malcolm D. Lee (Girls Trip, 2017) și Michael Mann (Heat, 1995). Pe lângă deconstrucții, fiecare film este reprezentat și de membri cheie ai echipei care se alătură regizorilor pentru vorbi despre motivațiile, compromisurile și realizarea scenelor discutate, precum și despre contextele acestora în cadrul filmului. În examinarea celebrei secvențe „țara nimănui” (no man’s land) din Wonder Woman, Patty Jenkins îi are alături pe producătorul Charles Roven și artistul VFX Bill Westenhofer; Michael Mann îi invită pe directorul de imagine Dante Spinotti și pe co-editorul Joshua Goldberg să discute despre scena clasică a schimbului de focuri din Heat. Deși o mare parte din conversație, cât și accentul principal al serialului, dau senzația de autoindulgență din partea cineaștilor, poveștile lor personale (în afară de Mann și Sorkin, toți ceilalți provin din medii slab reprezentate) și parcursurile lor profesionale oferă perspective valoroase asupra relațiilor individuale dintre politică și artă. În final, One Perfect Shot s-ar putea să nu satisfacă cinefilii în același mod precum colecția de eseuri video VOIR de pe Netflix. Totuși, docuseria poate fi adăugată la repertoriul incursiunilor în procesul creativ, care nu dezamăgește niciodată, mai ales că vine la inițiativa Avei DuVernay.
Venit în București, din diverse locuri ca Amsterdam, sau Brooklyn, Steve este PR și editor la revista de film documentar - Modern Times Review.