Dok.cetera: Festival în exil, DocuDays UA la Cracovia
Sub deviza „festival în exil”, cea de-a 19-a ediție a Festivalului de Film Documentar și Drepturile Omului de la Kiev – DocuDays UA și-a prezentat filmele din Competiția Națională DOKU/UCRAINA la Festivalul de Film de la Cracovia, ajuns la ediția 62. Festivalul, desfășurat în format fizic la Cracovia în perioada 29 mai – 5 iunie 2022 (și 3-12 iunie online), a decis să găzduiască selecția DocuDays UA în urma invaziei forțelor rusești lansate la sfârșitul lunii februarie pe teritoriul ucrainean. Prin urmare, fiecare documentar își va menține statutul de premieră internațională, fiind proiectat sub titlul substituent de premieră națională (ucraineană) la Cracovia. Filmele au fost evaluate de un juriu internațional format din regizorul olandez Daniel Abma, cineastul/cercetătorul ucrainean Stanislav Bytiutsky și Devika Girish, co-redactor adjunct pentru Film Comment și selecționer al Festivalului de Film de la New York.
Competiția Națională este de obicei primul dintre programele anunțate ale festivalului. În 2022, programul a fost anunțat cu o zi înainte ca bombele Rusiei să lovească teritoriul suveran al Ucrainei. În plus, cele mai recente documentare ucrainene care ar fi fost prezentate membrilor industriei DocuDays UA au fost invitate să participe la KFF Industry și CEDOC (piața de coproducție pentru Europa Centrală și de Est, organizată de Fundația Władysław Ślesicki). Toate fondurile strânse în urma acestor proiecții au fost donate integral către DocuDays UA.
Cele patru filme* din competiție reflectă în principal acea Ucraina de dinaintea agresiunii suferite recent. Ca producții individuale, fiecare utilizează abordări cinematografice diferite, axându-se pe diverse aspecte ale națiunii. În ansamblu, lungmetrajele oferă o perspectivă completă asupra acestei diversități, înfățișând o țară, cultură și societate care se disting prin umor, dragoste, curaj și libertate.
Infinity According to Florian (r. Oleksiy Radynski)
Realizat de renumitul regizor ucrainean Oleksiy Radynski, ale cărui filme anterioare au fost proiectate la Rotterdam, Oberhausen și DOK Leipzig, Infinity According to Florian este o privire nuanțată asupra Ucrainei de ieri și a creativității neclintite în fața evoluției perverse și necruțătoare a capitalismului modern. Personajul central al filmului este regretatul arhitect, artist și compozitor Florian Yuriev, a cărui figură continuă să trăiască prin lucrările sale, probabil cea mai cunoscută fiind clădirea în formă de OZN devenită un simbol al panoramei capitalei ucrainene. Însă omul de afaceri rus Vagif Aliyev – al cărui mentor nu e nimeni altul decât Donald Trump – urmărește să reamenajeze zona cu ceea ce se preconizează a fi un mall și cea mai înaltă clădire din Kiev (desigur, inspirată de fostul președinte al SUA menționat mai devreme). Urmărind activitatea lui Florian, documentarul lui Radynski este o juxtapunere vizuală; de la credința artistului în revendicarea naturii și a imperfecțiunii până la credința nemesis-ului său în virtutea de a construi mai sus și mai sus; de la aspectul robust al blocurilor din perioada comunistă (și de dinainte) până la înfățișarea rece și fragilă a clădirilor moderne, Infinity According to Florian este un documentar-eseu care omagiază doi stâlpi (atât umani, cât și arhitecturali) ai modernismului.
Notă: La începutul războiului, Vagif Aliyev a fost arestat și reținut de Serviciul de Securitate al Ucrainei; cu toate acestea, nu se cunoaște locația lui actuală.
Mountains and Heaven in Between (r. Dmytro Hreshko)
Un proiect susținut de organizația Baltic 2 Balkan Documentary Network, personal descoperit în 2021 la Festivalul Internațional de Film Molodist de la Kiev, documentarul lui Dmytro Hreshko pare o capsulă a unei epoci uitate, deși explorează o perioadă cât se poate de recentă. Înainte de război, COVID-19 era principala preocupare a tuturor. Una dintre acele întâmplări rare care a afectat întreaga lume, fără a ține seama de geografie, clasă socială, rasă sau vârstă, pandemia a fost odată o realitate inevitabilă. Mai corect spus, pentru cei care au crezut în ea și care au tratat situația cu seriozitate. Mountains and Heaven in Between este un exercițiu filmic la granița dintre tradițional și modern, care urmărește un grup de patru paramedici dintr-un sat de munte îndepărtat în toiul pandemiei, în timp ce umblă din casă în casă, de la om la om, pe un fundal animat de muzică folclorică, toate acestea fiind surprinse de camera stăruitoare a lui Hreshko care observă în același timp și schimbările odată cu trecerea anotimpurilor, sărbătorilor și vieții în general.
Plai. A Mountain Path (r. Eva Dzhyshyashvili)
Câștigătorul competiției DOCU/UCRAINA la Festivalul de Film de la Cracovia, Plai. A Mountain Path, lungmetrajul de debut al lui Eva Dzhyshyashvili, imersează privitorii în viața pastorală din Munții Carpați, unde familia Malkovych își duce veacul. Camera intimă și curioasă a lui Dzhyshyashvili le expune rutinele zilnice cu blândețe. Cu toate acestea, subiectul războiului nu le este străin membrilor familiei, având în vedere că bunicul Dmytro și-a pierdut un picior în Revolta Maidan din 2014. Fără să forțeze vreodată subiectul de-a lungul celor cinci ani de filmări, Plai. A Mountain Path caută, în schimb, modurile în care războiul îi poate afecta chiar și pe cei care nu joacă un rol direct în el. Drept urmare, copiii familiei ajung să pună acele întrebări pe care adulții, afectați sau nu de conflict, tind să fi devenit prea obosiți să se mai gândească la ele – „dacă există un Dumnezeu, de ce a creat războiul? Sau este omul cel care a făcut-o?”
Pryvoz (r. Eva Neymann)
Proeminenta regizoare de ficțiune ucraineană Eva Neymann (Song of Songs, 2016; At the River, 2007) revine pe ecrane cu o privire pur observațională asupra pieței principale din Odesa și a tuturor personajelor sale umane și animale, acompaniată muzical de opera lui Georges Bizet concepută în jurul conflictului secular vs. spiritual, Les pêcheurs de perles / The Pearl Fishers. Filmul poartă spectatorul prin toate anotimpurile, de la fructele coapte de vară care împânzesc piața până la dezolarea iernii, totul derulându-se în timp ce acest loc mitic (menționat de-a lungul timpului în literatura și cântecele autohtone) își menține farmecul și misterul. Pryvoz este un oraș într-un oraș însuflețit de politică, personalități, conflicte și compasiune în egală măsură, care continuă să funcționeze și astăzi, chiar și sub amenințarea constantă a distrugerii. „Piața continuă să funcționeze chiar și acum, în timpul războiului. Sper că în curând voi putea să merg acolo din nou și să văd că este mai plină de viață decât presupunem noi. Cât timp Pryvoz este deschis, încă există speranța că viața continuă sub toate aspectele sale”, spune regizoarea cu optimism.
Cei care doresc să sprijine comunitatea de cineaști din Ucraina, o pot face donând către campania DOCU/HELP inițiată de cei de la DocuDays UA și către colectivul Babylon ’13. Donațiile sunt destinate să-i ajute pe cineaștii care se află pe liniile frontului, acoperind echipamente și alte cheltuieli.
*Prezentat industriei și proiectat în afara competiției a fost și filmul „Boney Piles” al lui Taras Tomenko, care a avut premiera la Berlinale și a câștigat Premiul pentru cel mai bun documentar la Festivalul de Film GoEAST 2022.
Venit în București, din diverse locuri ca Amsterdam, sau Brooklyn, Steve este PR și editor la revista de film documentar - Modern Times Review.