Ceau, Cinema! revine pentru ediția 10, la Timișoara, între 12 – 16 iulie, cu filme românești și internaționale, proiecții aniversare, scurtmetraje, o secțiune Focus Norvegia, dezbateri și o expoziție aniversară dedicată istoriei festivalului.

Festivalul se va deschide cu un cineconcert din secțiunea Focus Norvegia. Va fi proiectat The Bridal Party in Hardanger (r. Rasmus Breistein, 1926), cu o coloană sonoră live, concepută special pentru film de muzicianul Petre Ionuțescu. Tot în cadrul acestei secțiuni, va fi prezentat filmul The Wayward Girl (r. Edith Carlmar, 1959), urmat de un masterclass cu Kjell Runar Jenssen, expert al Cinematecii din Oslo, despre cinematografia norvegiană.

Invitate sunt și Franciska Eliassen, regizoarea filmului de debut Sister, What Grows Where Land Is Sick?, și Itonje Søimer Guttormsen, regizoarea filmului Gritt.

Între 13 – 14 iulie, vor avea loc patru dezbateri despre festivaluri de film, starea cinematografelor şi importanţa programelor de educaţie cinematografică, în epoca platformelor. Invitații sunt reprezentanți ai celor mai importante festivaluri şi săli de cinema arthouse din România, precum şi reprezentanţi ai Festivalului Internaţional de Film de la Bergen (BIFF), cel mai mare eveniment de acest gen din Norvegia, şi ai Cinematecii din Oslo.

Publicul va putea urmări producții românești precum Arsenie. Viața de Apoi (r. Alexandru Solomon), Mammalia (r. Sebastian Mihăilescu), Încă două lozuri (r. Paul Negoescu), Între revoluții (r. Vlad Petri), dar și internaționale Ordinary Failures (r. Cristina Groșan), EO (r. Jerzy Skolimowski), Incredibil, dar adevărat (r. Quentin Dupieux), Bestiile (r. Rodrigo Sorogoyen) și multe altele. De asemenea, vor avea loc două proiecții aniversare, filmul românesc Vulpe-vânător (r. Stere Gulea, 1993) și Lumière d’été (r. Jean Grémillon, 1943).

Din întreg programul Ceau, Cinema!, iată câteva recomandări de la Ionuț Mareș, directorul artistic al festivalului:

The Wayward Girl (1959) a fost o revelaţie. Mi-a permis să descopăr primul rol al actriţei Liv Ullmann (cucereşte prin forţă şi senzualitate), dar mai ales să iau contact cu filmografia lui Edith Carlmar, considerată a fi cea mai importantă regizoare norvegiană. Şi nu aş rata nici masterclass-ul despre cinematografia norvegiană, pe care îl va susţine Kjell Runar Jenssen, de la Cinemateca din Oslo.

Tot la capitolul clasice, Lumière d’été (1943) e un deliciu despre relaţii amoroase întortocheate (tema favorită a multor cineaşti francezi). Autor e Jean Grémillon, un mare cineast francez, din păcate insuficient cunoscut, cel puţin la noi.

Sper să pot să stau să revăd, măcar pe bucăţi, două din filmele proiectate în aer liber la Grădina de Vară Capitol din centrul Timişoarei:  EO (2022), al maestrului polonez Jerzy Skolimowski, şi Incredibil, dar adevărat (2022), una din cele două comedii trăsnite lansate anul trecut de francezul Quentin Dupieux (între timp a mai ieşit cu una, anunţată în competiţia de la Locarno). Primul vorbeşte despre Europa de astăzi prin ochii unui măgar care trece de la un stăpân la altul, iar al doilea e despre obsesia noastră pentru întinerire şi despre monştrii pe care îi poate trezi în noi frica de moarte.

Melissa Antonescu

Redactor, fotograf și videograf. La Films in Frame scrie știri despre noutățile din lumea filmului și aduce în fiecare săptămână în atenția cititorilor producțiile care se pot vedea la cinema. Când nu scrie articole, fotografiază oameni într-un mic studio sau caută noi rețete pentru prăjituri.