Că trăim în era imaginilor este o realitate atât de banală încât aproape trece neobservată. De la scrolling pe telefon dimineața, în timp ce îți faci curaj să te ridici din pat, la reclamele care împânzesc orașul, la ecranele din autobuze sau metrou și până la televizorul care te așteaptă prietenos seara să-ți alegi serialul pe care-l vei vedea de această dată, totul e o imagine în continuă mișcare, care informează, distrage, se luptă să atragă atenția, fie și preț de câteva secunde.

Conform unei statistici publicate de Exploding Topics la începutul lui 2023, la nivel global, o persoană se uită în medie 6 ore și 58 de minute la un ecran, iar GEN Z are în medie 9 ore de screen time.

Ar fi impropriu, deci, să ne gândim la educația cinematografică ca fiind ceva ce se adresează strict domeniului al cărui nume îl poartă, când filmele sunt undeva în coada clasamentului, după reel-uri amuzante, clipuri informative de pe TikTok, memes, reclame, chiar și știri ce reușesc să se viralizeze mulându-se pe formatul video necesar online-ului.

Astfel, în contextul unei lumi acoperite de imagini, mai multe proiecte de educație cinematografică își fac simțită prezența în încercarea de a extinde orizonturile tinerilor și adolescenților și de a crea o ordine în fluxul fără sfârșit de producții audiovizuale mai mult sau mai puțin complexe care răsar peste tot. Vrând să vedem care e misiunea lor și ce rezultate au astfel de inițiative, ne-am îndreptat atenția către două programe recente:

Limite de cadru

Inițiatorii proiectului sunt Simona Constantin (regizoare de film și curatoare), Catinca Dorobanțu (producătoare de film și actriță), Andreea Lăcătuș (regizoare și producătoare culturală), Alex Lungu (regizor și monteur) și Dalesia Cozorici și Laurențiu Bondarenco (interni ai proiectului și studenți la Facultatea de Film).

Proiectul s-a desfășurat în perioada august – octombrie 2023, în Călărași și București, și a presupus o serie de workshopuri ce au inclus exerciții audiovizuale, realizarea unor serii de fotografii, obișnuirea cu metode de formulare a feedback-ului și noțiuni de bază de analiză a imaginii. De asemenea, elevii au experimentat moduri de a vorbi despre ei înșiși și a delimita spațiul personal în raport cu spațiul de grup.

Echipa proiectului a vorbit despre rezultatele obținute și necesitatea care a dus la înființarea acestor sesiuni de lucru cu liceeni în cadrul unei dezbateri care a avut loc la UNATC pe 23 noiembrie. Deși temele abordate pornesc de la cinema, scopul principal nu este acela de a determina liceenii să-și facă toți abonament la Mubi, nici măcar de a-i atrage spre cultura cinematografică (deși, desigur, aceasta este o consecință binevenită), ci acela de a dezvolta capacitatea fiecăruia să discearnă ce vede cu adevărat când privește un produs audiovizual, au spus organizatorii. Înconjurați de fake news, deepfakes sau chiar și banalele montaje de imagini scoase din context, acest lucru este mai necesar ca oricând.

Când totul se succede atât de rapid pe ecrane, transformarea din observator real în consumator care a tras deja toate concluziile posibile înainte ca minutele filmării să se epuizeze se întâmplă mai ușor decât ne imaginăm. În cadrul atelierelor Limite de cadru, elevii participanți au fost încurajați să privească scurtmetraje de 1 minut, pe care apoi să le comenteze, căutând să ajungă la înțelesuri dincolo de ce putea fi observat la prima vedere. Totodată, având la dispoziție o serie de metodologii de lucru și fiind ghidați de membrii echipei, aceștia au avut posibilitatea de înțelege rolul fiecărui membru de pe „platoul” de filmare și, astfel, să realizeze propriile lor filme scurte.

Mai mult, prin situațiile prezentate în filme și prin jocurile desfășurate în cadrul atelierelor, elevii au fost provocați să se cunoască mai bine pe ei și pe cei din jur, să dezvolte relații interumane, să privească lucrurile diferite, pe care nu le înțeleg, dintr-o poziție empatică. „[În cadrul atelierelor Limite de cadru] ne-am propus să structurăm un format de curs prin care tehnicile și cunoștințele audiovizuale pot deveni instrumente de autocunoaștere și relaționare.” spun inițiatorii proiectului în prezentarea lor. „Până la urmă, acestea este și una dintre frumusețile cinemaului – că ne învață mai multe despre lume.”

KinoȘcoala

Deoarece astfel de inițiative sunt independente, ora de educație cinematografică neexistând în programa școlară decât ca opțional (un program-pilot a fost implementat la Cluj la Colegiul Gheorghe Șincai, parte din programul EducaTIFF), dificultatea cu care se confruntă astfel de inițiative este lipsa unei structuri omogene, care să dea o direcție clară și să ducă la o învățare sistematică a unui subiect.

KinoȘcoala – Program pilot de educație prin film este un program multianual desfășurat în perioada martie 2022 – noiembrie 2023 de Asociația Bloc Zero, ce are scopul de a crea „o metodologie și un set de resurse educaționale necesare pentru introducerea pe scară largă a educație cinematografice și prin film la nivelul școlilor din România.”

Programul s-a desfășurat în două etape, în mai multe orașe din țară. În prima parte a proiectului, 20 de profesori din orașele Bârlad, Bicaz, Brașov, București, Buzău, Deva, Găești, Iași, Piatra Neamț, Reșița, Sibiu au acceptat să fie participanți. Aceștia au predat apoi lecții de educație cinematografică în regim bilunar la liceele partenere. Aproximativ 550 de elevi au participat la proiecțiile și activitățile conexe organizate.

În a doua fază a proiectului, între 4 – 19 septembrie, alți 129 de profesori, din 53 de localități, au participat la ateliere de formare.

Dacă Limite de cadru se concentra mai degrabă pe dezvoltarea gândirii critice prin cultivarea empatiei, KinoȘcoala se axează pe predarea unor noțiuni și elemente de bază de educație cinematografică într-un mod planificat și uniform. Pe profesori atelierele îi ajută să descopere cum integrarea cinematografiei în procesul educațional poate contribui la dezvoltarea holistică a elevilor și la crearea unei învățări mai captivante și interactive.

Potrivit cercetării de impact, disponibilă pe site-ul Kinoteca, profesorii au ales să participe deoarece simțeau nevoia de a-și diversifica resursele educaționale pe care le au la dispoziție, pentru a răspunde mai bine nevoilor și dorințelor elevilor de la clasă. După participarea elevilor la activitățile programului, profesorii consideră că aceștia au dobândit abilități solide de „exprimare a ideilor, experiențelor și emoțiilor, utilizând diverse medii și forme de expresivitate, cum ar fi limbajul vizual și audio.”

Cercetarea relevă că interesul adolescenților pentru cultura cinematografică este unul crescut, deși consumul cultural general nu este unul mare.

„Practicile și obiceiurile de consum cultural ale tinerilor adolescenți, conform rezultatelor acestei etape a cercetării, includ preponderent activități de divertisment și relaxare. O mai mică proporție din timpul liber o petrec uitându-se la filme/seriale, în medie pe săptămână petrecând aproximativ 8 ore de vizionare, iar aproximativ 6% nu se uită deloc la filme.” Cu toate acestea, mersul la cinema este o obișnuință, cu 35.6% adolescenți afirmând că merg cel puțin o dată la câteva luni, iar 30.5% o dată pe lună sau mai des.

Limite de cadru și KinoȘcoala nu sunt singurele astfel de inițiative în România. Proiecte precum Let’s Go Digital, One World Romania la Școală, EducaTIFF, CineEd 2.1 etc. ori cluburile de film ale liceelor au contribuit și contribuie la crearea unui mediu unde cinemaul va ajunge să ocupe același loc precum subiectele culturale care fac parte deja din programa școlară (literatura, arta vizuală, muzica).

De reținut din discuțiile din jurul educației cinematografice e că, pentru moment, lipsa unui opțional oficial în sistemul educativ formal vine însă și cu avantajul unei libertăți mai mari, care permite o testare a acestei nevoi, dar și o mai ușoară adaptare a structurii cursului în funcție de locul în care acesta se desfășoară și publicul căruia i se adresează.

foto cover: Limite de cadru

Melissa Antonescu

Redactor, fotograf și videograf. La Films in Frame scrie știri despre noutățile din lumea filmului și aduce în fiecare săptămână în atenția cititorilor producțiile care se pot vedea la cinema. Când nu scrie articole, fotografiază oameni într-un mic studio sau caută noi rețete pentru prăjituri.