Cu trei zile înainte de cele mai anticipate alegeri prezidențiale din istoria recentă, m-am întâlnit într-o după-amiază însorită de weekend cu Ali Abbasi, regizorul filmului The Apprentice. Aflat în capitală cu ocazia Les Films de Cannes a Bucarest și constant în vervă, l-am prins pe fugă, motiv pentru care n-am apucat să povestim despre toate lucrurile care mă interesau. Și totuși, despre politică și filme am dezbătut mai bine de jumătate de oră. Conversația noastră se simte cu totul diferit astăzi, după victoria lui Donald Trump de acum câteva zile și este principalul motiv pentru care vă invit să citiți interviul până la capăt. 

Dle Abbasi, ce fel de regizor ați spune că sunteți?

Un regizor naiv care crede că totul va fi ușor pe platou, toată lumea își va vedea de trebă și toți criticii vor adora filmul. Și că vom câștiga mulți bani. Dar lucrurile nu stau niciodată astfel. Serios vorbind, nu sunt genul de regizor care repetă mult cu actorii. Multe dintre ideile care țin de regie, mizanscenă și tot ce intră în sfera asta ar trebui să fie deja în scenariu. Prin urmare, multe lucruri ar trebui discutate înainte, iar când ajungem pe platou, știm deja ce e de făcut și filmăm. Am avut mereu norocul să lucrez cu actori foarte bine pregătiți.

Știu că v-a luat aproape 15 ani să realizați Holy Spider.

A fost un proiect special. Am ținut recent o conferință la o universitate din Statele Unite și o tânără m-a întrebat de ce eu, ca bărbat, am făcut un film despre femeile din Iran și pericolele la care sunt supuse. M-am gândit ani la rând cât de nedrept a fost ceea ce li s-a întâmplat acelor femei și cum au fost portretizate în media. Am fost foarte atras de poveste, mai ales la nivel emoțional. Complexitatea morală a personajului – un bărbat care credea că face un bine tuturor – este ceva la care m-am gândit mult timp.

Filmele dvs. sunt destul de provocatoare și intense. Pare că în ultima vreme sunteți în căutarea unor personaje reale care ar putea deveni protagoniștii următoarelor dvs. filme. Cum alegeți acești oameni și ce vă atrage la ei?

Doar ultimele mele două filme au fost inspirate de persoane reale. Dacă la Holy Spider m-am gândit timp de foarte mulți ani, The Apprentice a fost un proiect care mi-a fost propus de niște producători. Nu sunt neapărat atras de personaje reale, nici măcar nu-mi plac biopicurile ca gen – nu mă uit la filme despre oameni faimoși. Ceea ce mă atrage la un personaj este complexitatea lui, orice fel de personaj ar fi el – chiar dacă nu-mi place sau nu-l înțeleg, simt că există mereu mai mult de explorat. Există diferite laturi contradictorii în acești oameni – de exemplu, nu-mi place de Donald Trump, dar uneori îmi pare rău pentru el și sunt curios să înțeleg de ce.

Nu-mi place de Donald Trump, dar uneori îmi pare rău pentru el și sunt curios să înțeleg de ce.

De unde vine interesul dvs. pentru politica americană?

Sunt interesat de politică în general. Citesc mult, intru zilnic pe 20-30 de site-uri și publicații de știri, în cinci limbi diferite. Sunt dependent de știri. Pe de altă parte, Iranul are o istorie aparte cu SUA – eram un fel de colonie americană, până când am devenit dușmani. Această schimbare a fost foarte greu de procesat.

Îmi place modul în care evoluează The Apprentice. Descoperi un Donald Trump tânăr și bogat, dar complet pierdut, care caută modalități de a avea succes, iar când reușește, își pierde toată umanitatea, în timp ce mentorul lui o redescoperă în ultimele zile ale vieții. Mi-a amintit puțin de Barry Lyndon.

Barry Lyndon a fost o mare sursă de inspirație pentru mine. Arcul poveștii sale este foarte similar cu cel al lui Trump. La un moment dat, naratorul din film spune ceva de genul: „Aceleași calități care l-au propulsat pe Barry în vârf vor duce în cele din urmă la decăderea sa.” Exact așa e și Trump. Neglijența și nepăsarea lui totale sunt cauzele decăderii sale. Un lucru care îl face pe Trump un personaj interesant – și ceea ce cred că susținătorii lui apreciază la el – este că spune lucruri care nu sunt întotdeauna în avantajul lui. Are acest stil contradictoriu.

Donald Trump a fost un democrat care susținea dreptul la avort. La fel și tatăl lui. Roy Cohn a fost, de asemenea, democrat. Și deodată Trump devine republican. Această lipsă totală de principii e interesantă, mă face curios. Același tip care într-o zi spune că iubește femeile puternice, a doua zi le agresează. Dacă el crede că imoralitatea i-ar câștiga un alt stat, ar face orice ar fi necesar.

Ați putea spune că există asemănări între dvs. și personajul principal care v-au ajutat să-l înțelegeți mai bine?

Oricine vrea să înceapă ceva pe cont propriu – fie că e vorba de o companie, un film sau orice altceva – trebuie să fie neobosit, să nu se lase bătut și să lupte constant. Donald Trump este genul ăsta de om. Există o vorbă: cei mai buni boxeri nu sunt cei care lovesc puternic, ci cei care pot încasa cele mai multe lovituri. Așa e Trump.

Nu cred că aș putea încasa atât de multe lovituri grele, dar recunosc acest soi de ambiție în mine. Totuși, nu cred un film merită să depășești anumite limite. El are o viziune diferită asupra lumii, este un oportunist cum eu nu aș putea fi. Nu văd în mine obsesia asta pentru succes, pentru victorie cu orice preț.

Cum l-ați ales pe Sebastian Stan, ce v-a convins că este actorul potrivit pentru a-l interpreta pe Donald Trump?

Am început să vorbim acum câțiva ani despre proiect. Ne-am întâlnit în 2019, apoi am încercat să demarez producția filmului, însă lucrurile nu s-au întâmplat imediat, iar el a intrat în alte proiecte. În cele din urmă, ne-am reîntâlnit și l-am făcut. Nu am avut un casting pentru rol. Pentru mine, era mai important să decid dacă ar trebui să fie un actor tânăr sau cineva care arată ca Trump când era tânăr. Sau dacă poate merită să aleg pe cineva cu experiență. Sebastian avea o motivație personală să joace acest rol și asta a contat mult. Dar persoana cu care am ajuns să fac filmul nu este aceeași persoană cu care m-am întâlnit prima dată. S-a schimbat în acest timp, a evoluat ca actor. Și a avut timp să se gândească ce vrea să facă cu acest rol, iar asta a ajutat filmul. A făcut o treabă foarte bună, pentru că dă viață personajului și îți oferă spațiu să-l înțelegi, chiar dacă e plin de defecte.

Scena în care o agresează sexual pe Ivana, soția lui de atunci, este greu de vizionat. Ce înseamnă această scenă pentru dvs.?

Nimic special. Face parte din poveste și este un moment de cotitură important în film, dar nimic mai mult. Nu îi acord o importanță semnificativă. Pentru mine, este la fel de importantă ca scena în care vorbesc despre scutirile de taxe, însă înțeleg că cea dintâi este mai controversată și de aceea i se acordă mai multă atenție. Dar treaba mea este să scot ce-i mai bun din fiecare scenă.

Holy Spider v-a făcut ținta guvernului islamic și se pare că nu ați scăpat ușor nici în lumea liberă, având în vedere că The Apprentice a fost respins de Hollywood și a dus la un proces intentat chiar de Donald Trump. Vă deranjează toate aceste lucruri?

Recent am pierdut un proiect pentru că au considerat că sunt prea controversat. Sunt niște fătălăi, în opinia mea. Nu pot să-mi trăiesc viața gândindu-mă că poate supăr pe cutare sau cutare. Nu pot avea principii care să se schimbe după cum bate vântul. Fie ajungi ca tipii ăștia din film, ești mare șmecher și faci ce vrei, fie rămâi fidel principiilor tale, dar acestea ar trebui să fie valabile în fiecare zi a săptămânii. Nu am niciun regret. Sunt mai trist că nu mă pot întoarce în Iran.

Știu că situația în Iran este instabilă acum, având în vedere tot ce se întâmplă, iar când vine vorba de cenzură, situația este neplăcută de ceva vreme. Totuși, sunt mulți regizori iranieni apreciați care au rămas în țară și s-au luptat să facă filme fără compromisuri. V-ați gândit vreodată să vă întoarceți?

Mă gândesc la asta în fiecare zi, dar este cu totul altceva să și acționezi. Nu vreau să lucrez în condiții de cenzură. Dacă ar trebui să mă mut în Groenlanda ca să pot lucra, aș prefera asta. Nu poți critica guvernul iranian în filmele tale și să arăți femeile dormind cu eșarfele pe cap. E o ipocrizie.

Deci vă uitați la filmele iraniene?

Uneori, da. Dar cred că au nevoie de editori mai buni, sunt prea lungi.

– 
Header Image: Festival de Cannes, Red steps © LOIC VENANCE / AFP

Laura Mușat

A visat de mic copil că va avea o revistă de film într-o zi și visul ei s-a îndeplinit în 2019. Când nu coordonează redacția, sau asociația ADFR (pe care o conduce din 2016), Laura este în drumeții pe munte, la vreun festival de film, sau la vreo expoziție de artă. Îi place să adune mereu oameni în jurul ei și ar asculta jazz oricând.