Când m-am hotărât că voi scrie despre Bridget Jones, aveam puține amintiri despre seria care a devenit un fenomen global în anii 2000. Nu am crescut cu filmele, motiv pentru care am descoperit târziu lecțiile de viață pline de umor ale lui Bridget, prioritățile mele la 9 ani fiind complet diferite de ale protagonistei de 30 plus, jucată de Renée Zellweger. Singura amintire timpurie pe care o am este cea a unei casete video, pe care mama o avea în dulap și pe coperta căreia era Bridget Jones, cu un jurnal în brațe, un pix în gură și doi tipi care păreau că îi ies din cap. Sau cel puțin, așa am înțeles eu atunci. Primul film marca Bridget Jones pe care l-am văzut a fost cel de-al treilea și (chipurile) ultimul film al seriei – Bridget Jones’s Baby. Având vreo 21 de ani și multe întrebări despre relațiile amoroase, mi-a stârnit curiozitatea suficient cât să le caut și pe celelalte două, pe care le-am vizionat pe nerăsuflate. Eram la vârsta la care vedeam orice comedie romantică îmi vindea Hollywood-ul, însă filmele cu Bridget Jones erau altceva. Părea genul de fată care mi-ar putea deveni prietenă – aiurită, mereu pe dinafară, dar cu succes la cei mai frumoși și simpatici băieți. Dacă am învățat ceva de la Jones la vremea respectivă, a fost că trebuie constant să încerci să fii tu, chiar și în momentele în care vrei să pari altfel și poate te gândești să-ți tragi pe tine o pereche inconfortabilă de pantalonași Spanx doar ca să pari mai suplă și mai atrăgătoare. Un sfat pe care l-am urmat cu sfințenie și care, cel mai probabil, m-a salvat în într-o perioadă definitorie din viață. Am fost mereu tipa căreia nu-i păsa prea tare de ce spun sau cred alții despre mine, mereu sigură că există în lume oameni care mă vor plăcea fix așa cum sunt. 

Dincolo de faptul că a fost un succes global, atât în rândul publicului, cât și al criticilor, personajul lui Renée Zellweger a pornit o discuție necesară (și tabu la vremea respectivă) despre body image și așteptările care există, la nivel de societate, de la o femeie.

Când am aflat că se filmează un nou film Bridget Jones, care urma să aibă premiera anul acesta, am profitat de ocazie pentru a-mi aduce aminte despre acest personaj care a însemnat atât de mult, pentru atâtea femei din întreaga lume. Dincolo de faptul că a fost un succes global, atât în rândul publicului, cât și al criticilor, personajul lui Renée Zellweger a pornit o discuție necesară (și tabu la vremea respectivă) despre body image și așteptările care există, la nivel de societate, de la o femeie. Am revăzut toate filmele și parcă îi apreciez și mai mult alegerile lui Bridget. Toți par atât de tineri în film, deși abia acum avem aceeași vârstă și înțeleg pe deplin toate poveștile despre relații eșuate, locuri de muncă toxice și momentele penibile în public. Bridget lucrează în lumea editorială, dar n-a citit niciun autor canonic citat de atâția colegi de breaslă. Fumează excesiv de mult și își petrece fiecare Crăciun acasă la părinții ei, deși mama ei nu pierde nicio ocazie s-o umilească în fața tuturor, punând-o să poarte de fiecare dată o ținută oribilă, pesemne că-n hainele ei nu-și poate găsi alesul. Este fata cu câteva kilograme extra, care nu știe să gătească și ori de câte ori încearcă, varsă jumătate din ingrediente pe ea. Care încearcă să slăbească doar pentru că se îndrăgostește de șeful ei super atrăgător Daniel Cleaver (jucat de Hugh Grant), care se îmbracă dimineața într-un cearceaf pentru ca iubitul ei, Mark Darcy (Colin Firth), să nu îi vadă colăceii și care face, în general, eforturi incomensurabile pentru a deveni femeia perfectă – acest ideal pe care toate încercăm să-l atingem, chiar și pentru un minut din viețile noastre – doar pentru a ajunge să realizeze că cea mai bună variantă a ei este atunci când este ea însăși. Vor exista mereu bărbați care o vor aprecia fix pentru ceea ce este – ușor alcoolică, haotică, cu un discurs adesea nepotrivit ocaziei și pe deasupra, cu rotunjimi.

Bridget Jones este atât de reală, încât îți este ușor să o privești și să te identifici cu ea. Ceea ce și este atât de revigorant la toate filmele din serie, inclusiv ultimul, Mad about the boy. 

Comediile romantice au fost mereu genul de filme ale căror poveste se oprește în momentul în care protagoniștii ajung împreună, toate urmărind o rețetă cu final fericit. În cazul lui Bridget Jones, mereu o revoluționară, povestea nu se putea opri cu ea și Mark Darcy spunând în sfârșit „Da” în fața altarului, pe punctul de a-și întemeia o familie. O a patra și ultima parte se simte ca cel mai natural pas al producătorilor. Și nu dezamăgește. Ultimul film ne-o prezintă pe Bridget la 50 ani, văduvă cu doi copii, prinsă (iar) între doi bărbați arătoși, încercând să-și refacă viața după moartea lui Mark Darcy, într-o lume a întâlnirilor romantice atât de diferită față de cea în care a crescut – cu aplicații de dating, precum Tinder, și mult sexting. Este aceeași femeie neîndemânatică și vulnerabilă, dar mult mai împăcată cu ea însăși. Fără un job și cu doi copii acasă care au nenumărate întrebări despre tatăl lor, Bridget își petrece zilele în faimoasa ei pijama roșie, cu gândul mereu la răposatul ei soț. Din distribuție fac parte toate personajele cunoscute, alături de doi noi protagoniști – Roxster și Scott (jucați de Leo Woodall & Chiwetel Ejiofor), cei doi bărbați care se îndrăgostesc de Bridget. Chiar dacă, la fel ca în toate filmele din serie, Bridget își găsește fericirea în final, întreaga ei călătorie plină de umor și emoție merită urmărită, dacă nu pentru bucuria de a te uita la o comedie romantică de calitate, la care poți râde și plânge în același timp, măcar pentru lecțiile de viață atât de utile ale protagonistei, care pot funcționa și ca un reminder. 

Ce am învățat eu de la Bridget Jones urmărind toate filmele din serie? Iată 10 lecții de viață care au trecut testul timpului și pe care orice femeie ar trebui să le știe (și poate să și le lipsească pe un post-it undeva, la vedere): 

1. Te poți distra în orice context, chiar și atunci când ți se întâmplă ceva neplăcut– cum ar fi să ajungi într-o închisoare thailandeză și să n-ai habar când vei ieși de acolo.
2. Dragostea e o alegere, dar și un sentiment. Permite-ți să fii vulnerabil/ă setându-ți în același timp niște limite.
3. Întotdeauna merită să lupți pentru principiile tale, chiar și atunci când te-ar putea costa locul de muncă și n-ai nimic de mâncare în frigider.
4. Dacă te simți vreodată singur/ă, toarnă-ți un pahar de vin și dă play la muzica ta preferată (poți să încerci playlist-ul nostru Bridget Jones)
5. E super okay să fii single la 30 și ceva de ani. Dragostea există și o poți găsi la orice vârstă, chiar și dacă ai un fund de mărimea a două bile de bowling.
6. Nu trimite mesaje unui partener dacă ești beat/ă sau dacă ai fost ghosted.
7. Fii tu în orice circumstanță și spune mereu ceea ce gândești. 
8. Spune mereu adevărul, chiar și atunci când îți ia mai mult timp s-o faci.
9. Acceptă pierderea unui om iubit și încearcă să-ți trăiești viața în continuare. Îmbrățișează haosul, sau orice stare prin care treci. Capul sus și înainte!
10. Dragostea de sine, și poate un pahar în plus de vin, sunt cheia fericirii. În final, ești doar o persoană care încearcă să-și dea seama care e treaba cu ea. Fii blând/ă cu tine!

Mad About the Boy intră  în cinemauri pe 14 Februarie.

Laura Mușat

A visat de mic copil că va avea o revistă de film într-o zi și visul ei s-a îndeplinit în 2019. Când nu coordonează redacția, sau asociația ADFR (pe care o conduce din 2016), Laura este în drumeții pe munte, la vreun festival de film, sau la vreo expoziție de artă. Îi place să adune mereu oameni în jurul ei și ar asculta jazz oricând.