Nu știu voi, dar eu când aud că Hollywood mai face câte un prequel, fug în cealaltă direcție. Combinația de faliment creativ, lăcomie și ignoranță care stă la baza unor astfel de proiecte a dat naștere la multe produse cu date scurte de expirare, consumate repede și apoi uitate de public. Nimeni nu avea nevoie să afle de ce a ajuns Vrăjitorul din Oz să fie atât de retras, cum a ajuns Cruella să urască dalmațienii, sau în ce împrejurări și-a lansat Wonka primul start-up. Atunci când ideea pleacă de la succesul unui film considerat aproape unanim o capodoperă, demersul pare de-a dreptul inutil (în cel mai bun caz) sau jignitor (față de fanii sursei de inspirație).

Astfel că propunerea regizorului George Miller, anume un film care să exploreze originile unui personaj deja clasic, Furiosa, interpretat de Charlize Theron în Mad Max: Fury Road (2015), poate părea una greu de acceptat pentru publicul larg. La asta se adaugă obișnuitul discurs toxic: la o scurtă verificare în social media de la noi, am dat de nenumărate comentarii-ghiveci despre cum franciza Mad Max (despre care am scris pe larg aici) a ajuns să fie woke, Furiosa e „în mod sigur prost” iar Max nu mai are loc în film, din cauza ideologiei. 

Scriam când a apărut Fury Road că apariția unui asemenea film din mâinile unui septuagenar e ca și cum ai găsi în cămara bunicii tale dulceață de pere fierte în whiskey. Un fapt improbabil, care nu poate decât să te bucure. Între timp bătrânul, acum octogenar, a scos varianta jazz a hitului anterior.

Și totuși, George Miller a considerat că merită să facă Furiosa: A Mad Max Saga și are un alibi chiar bun. Pentru că Fury Road era un film în continuă mișcare, fără timp să se oprească pentru a oferi explicații și context. Regizorul, împreună cu scenaristul său, Nick Lathouris, au dezvoltat un scenariu care să acopere 15 ani din viața Furiosei (până la momentul în care le ascunde pe nevestele însărcinate ale lui Immortan Joe în War Rig, și pleacă la drum), pe care i l-au dat lui Charlize Theron drept documentare. Astfel, actrița avea răspunsul la propriile dileme legate de personaj, iar echipa de producție avea parte de contextul necesar pentru a pune în practică viziunea regizorului – ca unul dintre acele ghiduri care te învață să joci Zelda, povestindu-ți mai multe despre lumea în care se trezește personajul tău la începutul călătoriei, lipsit de memorie. Rezultatul ecranizării acestui scenariu e un film cu un ritm foarte diferit de Fury Road: polifonic, episodic, mai greu de iubit dar nu mai puțin fascinant.

Luate la pachet, Furiosa și Fury Road se pun în valoare reciproc: primul stabilește regulile jocului și așază jucătorii pe tablă, celălalt o ia la sănătoasa. Adolescența Furiosei (Alyla Browne), într-un „loc al abundenței” în care cresc piersici, în mijlocul pustietății din Australia de „miercuri, peste 50 de ani” (unde plasează Miller viitorul filmului său), este întreruptă de răpirea-i de către o bandă de tâlhari sadici. Peste ani, printr-un șir de întâmplări asupra cărora nu voi zăbovi, tânăra (jucată in versiunea adultă de expresiva Anya Taylor-Joy) ajunge pionul principal al unei lupte pentru supremație dintre mai vechea noastră cunoștință Immortan Joe (Lachy Hulme) – plus fii săi Rictus și Scrotus (subtilitatea nu a fost niciodată ceva ce Miller a căutat înadins) – și Dementus (Chris Hemsworth, mușcând cu poftă din fiecare silabă rostită), cu carul său alegoric tras de 3 motociclete. 

La cele trei capete stau Citadela – fortăreața lui Joe – și celelalte depozite principale de resurse, Gas Town și Bullet Farm (care fac ce scrie pe etichetă, rămase neexplorate în Fury Road) cu întregul lor sistem economic, bazat pe troc (cu o singură unitate de măsură: cisterna) între produsele pe care le are de oferit fiecare – legume, lapte matern, arme și combustibil. Geografia hărții și misiunile în care pleacă Furiosa și șoferul cisternei, Praetorian Jack (un fel de surogat pentru Max, jucat de Tom Burke, din The Souvenir) seamănă cu cele dintr-un role playing game, cu tot cu asalturile diferitelor fracțiuni asupra încărcăturii transportate – o secvență din prima jumătate a filmului, menită să o introducă pe Taylor-Joy în rol și să pună bazele unei alianțe, rivalizează cu cele mai spectaculoase momente ale seriei, cu cascadorii pe care nu le-ai mai văzut în altă parte și aceeași coloană sonoră semnată de Junkie XL.

Unde Fury Road (a cărui acțiune se desfășura pe parcursul a trei zile) apăsa permanent pe accelerație, Furiosa are o dinamică de tip catch and release, de film western, cu motorul gripat al răzbunării drept catalizator; se mișcă și în lateral, nu numai înainte. Când filmul se oprește din fugă, și asta se întâmplă des, dialogul nu aglomerează povestea (antagoniștii acaparează puținele conversații), te lasă să asculți turația motoarelor și să privești lumea densă în detalii și multistratificată – de la cei mai săraci, care trăiesc sub pământ, hrănindu-se cu viermi crescuți pe cadavre, până la cei din vârful zgârie-norilor de stâncă. Schimbarea de ritm (e, de departe, cel mai lung film din serie) lasă mai mult loc pentru frânturi de umanitate în macabrul de pretutindeni.

Pragmatic vorbind, nu există borne ale biografiei protagonistei cu adevărat esențiale pentru a înțelege ce se întâmplă în Fury Road: Furiosa lui Charlize Theron era deja un personaj complet care purta pe corp și în privire o viață plină de pierderi și suferință. Totuși, întrebarea dacă povestea din Furiosa merita spusă e mai puțin relevantă, în fața evidenței că genul ăsta de blockbuster cu personalitate e la ani-lumină distanță de copiile trase la xerox care ni se livrează săptămânal. 

Scriam când a apărut Fury Road că apariția unui asemenea film din mâinile unui septuagenar e ca și cum ai găsi în cămara bunicii tale dulceață de pere fierte în whiskey. Un fapt improbabil, care nu poate decât să te bucure. Între timp bătrânul, acum octogenar, a scos varianta jazz a hitului anterior.

Furiosa: A Mad Max Saga a intrat in cinematografe din 24 mai.

Citește și: George Miller e (Mad) Max

Dragoș Marin

Dragoș Marin a publicat articole și cronică de film pe filmreporter.ro și a colaborat la diferite festivaluri de specialitate și emisiuni TV. În viața de zi cu zi e manager de proiect, dar continuă să fie conectat la cultura pop și scrie când are ceva de zis.