Înainte de 1990, existau 430 de săli și grădini de cinema în țara noastră, pe când în 2022 erau 95, potrivit statisticilor CNC. Dintre acestea, numai 8 sunt cinematografe de artă, în vreme ce restul sunt majoritar în mall-uri și se axează pe filme comerciale. Am vrut să vedem care e situația actuală a cinematografelor preluate de la RADEF și redeschise de autoritățile locale în ultimii 20 de ani, cum funcționează și ce programe oferă astăzi publicului. 

O scurtă întoarcere în timp

Lipsa spațiilor în care să poată fi văzute filme de artă este o problemă cu rădăcini vechi. În 1991, RADEF România Film a preluat administrarea sălilor și grădinilor de cinema din patrimoniul Centralei RomâniaFilm. În timp însă, din cauza resurselor insuficiente și a managementului slab, cele mai multe din aceste spații s-au degradat și au devenit nefuncționale. 

În 2008, a avut loc un mare proces de descentralizare a infrastructurii de cinematografe, când, prin legea 303/2008, spațiile au putut trece de la RADEF la administrațiile locale. Peste 120 de săli și grădini au fost astfel predate, în următorii doi ani, pe bază de protocol, către primării și consilii județene, cu obligația revitalizării lor în termen de 4 ani și păstrării activității cinematografice pentru cel puțin 15 ani. (Legea menționa și difuzarea de filme românești realizate cu sprijinul CNC.)

Însă această tranziție a venit cu mai multe probleme, după cum explică Oana Radu, manager cultural care a studiat în detaliu problema: „Pe cea mai mare parte, primăriile le-au preluat goale, nu mai erau funcționale, au fost preluate ca niște carcase”.

Apoi, „primăriilor li s-a dat un mandat la care nu aveau competența să răspundă”, crede Radu. „Nu aveau expertiza să știe cum funcționează o sală de cinema și nici Ministerul Culturii, nici CNC nu le-au acordat sprijin, deși ar fi putut și ar fi trebuit să o facă”. Expertiza ar fi fost necesară pe mai multe paliere: 

• Renovare și reabilitare. Chiar și acolo unde au început renovările, în unele cazuri nu au fost luate în calcul aspecte specifice unui cinematograf. De exemplu, în Constanța, investiția a necesitat o finanțare suplimentară de 10.000 de euro, după ce primăria a uitat să treacă în caietul de sarcini sistemul de răcire pentru camera de proiecție.
• Administrare
• Programarea și promovarea filmelor

Așa se face că doar o mică parte din spațiile preluate de primării au putut fi relansate. Dintre cele unde administrațiile au reușit renovarea și redeschiderea cinematografelor, foarte puține funcționează acum drept cinemauri de artă (cum e cazul fericit al „Victoria” din Cluj) sau ca un mix de comercial și art-house („Capitol” din Onești sau „Bela Lugosi” din Lugoj); majoritatea dau 100% filme comerciale (de exemplu, cinema „Geo Saizescu” din Râmnicu-Vâlcea).  

În alte cazuri, primăriile au decis să transforme spațiile în centre multifuncționale, care să găzduiască și alt tip de evenimente (teatru, concerte, conferințe), cum e cazul sălii Gloria din Sectorul 3.  

Proiecțiile de cinema rămân obligatorii, prin lege, timp de 15 ani de la semnarea protocolului de preluare, fără a fi precizată o anume periodicitate. 

„Au crezut că, dacă descentralizează la primării, rezolvă problema. Doar că au descentralizat responsabilitatea, nu au făcut nimic ca lucrurile să se întâmple”, spune Oana Radu. „Dacă ar exista un birou de trei oameni la nivelul ministerului sau al CNC care să se ocupe, să se ducă la fiecare primărie, să le explice ce pot să facă, ce opțiuni sunt, ce surse de finanțare există, ar putea să existe o explozie de redeschideri la nivel local”.

Câteva cifre (pe baza informațiilor din anuarul statistic al CNC)

• 453 ecrane în total în 2022

• 413 ecrane sunt în mall-uri și complexe comerciale
• 19 ecrane sunt la primării sau alte instituții locale. 

Fără expertiza pe care ar fi trebuit să o furnizeze ministerul și CNC, la nivel local, fiecare administrație a improvizat. Am mers pe urmele a șapte dintre aceste improvizații. 

„Unicornul” din Râmnicu Vâlcea. „Ce e pe piață se găsește și la noi”

Cinematograful „Geo Saizescu” din Râmnicu Vâlcea are o istorie întortocheată. Primăria a făcut demersuri încă din 2006 să preia de la RADEF cinematograful care pe-atunci se numea Flacăra. Sala a fost modernizată, dotată și redeschisă în mai 2008 cu numele „Ostroveni”. Încă de-atunci, administrația și-a propus să funcționeze ca spațiu multifuncțional: să găzduiască și spectacole de teatru, „și dezbateri publice sau adunări cetățenești de interes pentru locuitorii cartierului Ostroveni”. A funcționat câțiva ani cu această denumire, pentru ca în 2013 Consiliul Local să decidă rebotezarea în memoria cineastului Geo Saizescu. Tot Consiliul Local a decis și să dea cinematograful spre administrare Teatrului Municipal Ariel.

Astăzi, în sala de cinema cu 174 de locuri, se văd filme de marți până sâmbătă, iar duminica se joacă teatru, pe scena amenajată în fața ecranului de proiecție, mi-a explicat Cosmin Otofrai, impresar artistic la cinema și teatru. „Filme comerciale dăm. Ce e și pe piață se găsește și la noi.”

În afară de Otofrai, cinematograful mai are cinci angajați: doi proiecționiști, două casiere și un om la curățenie. În 2022, au avut 10.155 de spectatori (intrări), conform datelor CNC. 

Otofrai e mândru că „Noi încă rezistăm, vin oameni la noi. Am  avut două mall-uri, unul cu două săli și cel nou are 6 săli. Chiar m-am chinuit să reziste”. Când întreb în ce măsură se distanțează cu programul de ce se vede la mall și dacă sunt filme de autor pe care le pot vedea oamenii, îmi dă un singur exemplu: „Când a venit băiatul domnului Geo Saizescu la noi, l-am dat”. 

„Ultima dată când am luat legătura cu cei de la Geo Saizescu a fost în 2021. Nu ne mai programaseră filmele de ceva vreme din cauza unui server stricat, pe care urmau să îl înlocuiască”, spune Monica Felea, co-fondatoare a casei de distribuție Bad Unicorn. „Am tot cerut actualizări în perioada aceea, dar lucrurile nu păreau să avanseze. Poate că ne-au ignorat pentru că nu îi interesează zona de arthouse și nu au vrut să o zică direct”, adaugă Felea.

Trebuie precizat însă că într-un fel „Geo Saizescu” este un unicorn. Cum preluarea de către primărie a avut loc în 2006, cu doi ani înainte de legea care menționa obligații din partea administrațiilor locale privind destinația spațiului, aceste obligații nu i se aplicau. De fapt, spațiul face parte dintr-o serie de 59 de săli și grădini care au fost transferate de la RADEF la primării fără nicio obligație privind destinația lor. Dintre ele, e într-adevăr singurul care a rămas cinematograf.

Cea mai populară sală cu un singur ecran din România e la Târgoviște

Construit în 1977, cinematograful „Independența” a fost cândva clădirea-simbol a orașului Târgoviște. În 2006 a fost închis și abandonat, devenind o ruină în centrul localității. Primăria a preluat clădirea de la RADEF încă din 2010, dar abia pe 10 decembrie 2021 a rulat primul film la „Independența”. După 15 ani de așteptare. 

Cinematograful, dat acum în administrarea Teatrului Municipal „Tony Bulandra”, a fost reabilitat și modernizat printr-un proiect derulat de primărie cu fonduri de la Compania Națională de Investiții (din 2014, CNI are un subprogram de reabilitare săli de cinema). După o investiție de aproape 2 milioane de euro, a devenit funcțional un spațiu în care au loc atât proiecții de film, cât și spectacole de teatru. În foaierul de la parter se află acum Galeria de Artă Independența.

În plus, cinematograful „deține cel mai mare ecran convențional de proiecție cinema din România”, mi-au scris reprezentanții instituției într-un răspuns oficial. Deși spațiul este multifuncțional, proiecțiile cinematografice au rămas principala activitate. În prima jumătate a anului 2023, au avut loc 298 de proiecții de film, cu peste 42.000 de spectatori, au mai spus reprezentanții „Independența”. 

În cea mai mare parte a timpului, programul este alcătuit din filme comerciale, dar „în cadrul unor evenimente mari derulate la nivelul municipiului, proiectăm și filme de patrimoniu, filme de artă sau experimentale”. În prezent, cinematograful își asigură toate cheltuielile de funcționare și întreținere din veniturile proprii încasate. 

Cu peste 54.000 de spectatori în 2022, „Independența” a fost cel mai popular cinema cu un singur ecran din România. A reușit asta nu doar grație dimensiunii sălii, ci unei covârșitoare proporții în program a blockbusterelor și filmelor pentru copii.

„Gloria” Sectorului 3

În 2015, clădirea cinematografului “Gloria” din Sectorul 3 era rezemată de grinzi de lemn ca să nu se prăbușească. Înăuntru mirosea puternic a mucegai. În cei doi ani care au urmat, clădirea a fost renovată și modernizată de primărie, care o preluase de la RADEF fără probleme birocratice, dar complet nefuncțională. 

Investiția a ajuns la aproximativ trei milioane de euro. De la început, primăria a decis să redeschidă spațiul nu drept cinema, ci ca sală multifuncțională. E și unul dintre motivele pentru care sala a fost extinsă și are în prezent 410 de locuri, deși tendința în ceea ce privește cinematografele este de a face mai degrabă săli mai mici și mai multe. 

„Avem nevoie de cultură în general, nu doar de cinematografie. Și eu zic că avem mai mare nevoie în acest oraș de teatru, de exemplu, decât de cinematograf. Cinematografe cam avem”, mi-a explicat Robert Negoiță. Sala a adăpostit în ultimii ani o serie de spectacole de teatru, show-uri stand-up și de magie, concerte de percuție.  Într-un răspuns oficial al primăriei, este precizat că activitatea sălii Gloria în prezent constă în: 

• 30% proiecții cinematografice
• 50% spectacole de teatru
• 20% alte activități culturale

Între 2017 și 2022, sala fusese dată în administrarea teatrului Metropolis, pentru ca ulterior Primăria să preia din nou administrarea prin direcția Cultură. În acei cinci ani, spațiul a fost utilizat mai ales ca sală de spectacole de teatru. 

De la sfârșitul lui 2022, „sala găzduiește proiecții cinematografice în festivaluri de film și ocazional, la solicitarea operatorilor din zona privată, proiecții cinematografice punctuale (filme de autor, filme de artă)”, arată răspunsul oficial al direcției Cultură. 

„Are în continuare și funcțiunea de cinematograf”, mă asigură Mioara Matei, director executiv al direcției Cultură a Sectorului 3. Totuși, când cer informații despre ce titluri au fost proiectate și numărul de spectatori, mi se promite un răspuns scris, care ulterior nu mai vine, în ciuda insistențelor mele. Din documentarea online și discuțiile cu oameni din industrie, pare că la Gloria nu s-a mai dat vreun film în ultimul an, cu excepția festivalului de film pentru copii Kinodiseea. În programul „Gloria” urmează un spectacol de magie cu Robert Tudor: „În căutarea iepurașului pierdut”. Recent, sala a găzduit un show de stand-up comedy al lui Costel, spectacolul de teatru „Cina de adio”, „Scandal în familie” sau „Era ok și la 60” (one-man show Răzvan Vasilescu).

„Eu știu că au fost și filme. Dar mergem mai mult pe partea asta de documentare, de educative, nu mergem pe comerciale. Ar fi foarte greu să concurăm noi cu multiplexuri”, spune primarul. 

Momentan, sala Gloria nu are personal angajat (motivația celor din primărie fiind că există anumite restricții cu privire la angajările în sistemul public), astfel că activitatea la sală e suplinită de angajați ai Direcției Cultură și ai altor compartimente din primărie. Cum nici nu a fost gândită exclusiv ca un cinematograf și nici nu au fost alocate resurse umane speciale, „Gloria” nu are angajați specializați în promovarea și programarea filmelor. 

Cum se reaprinde „Flacăra” din Turnu Măgurele

Cinematograful „Flacăra” domină grădina centrală din Turnu Măgurele, orașul aflat aproape de confluența Oltului cu Dunărea. Construită în 1936, clădirea în stil pitoresc modern și-a păstrat mult timp funcția dublă de teatru și cinematograf, pentru ca în ultimii douăzeci de ani să fie neglijată și în cele din urmă închisă definitiv, în aceeași linie cu celălalt cinematograf din oraș, Turris, dar și cu Casa de cultură. În mandatul primarului Nicolae Mohanu, „Flacăra” a beneficiat de o primă serie de investiții, planul fiind transformarea în teatru municipal. Cel puțin pe hârtie. Presa locală a scris despre cum aceste investiții nu au fost duse la capăt. 

În urmă cu 6 ani, spațiul funcționa sporadic drept cinema, în vreme ce aspectul clădirii continua să se degradeze. Între iunie 2020 și octombrie 2022, cinematograful „Flacăra” a fost renovat cu o finanțare de la CNI, în valoare de 14.705.000 lei. 

Reabilitarea clădirii a avut loc fără a se modifica structura acesteia și a fost dotată cu mobilier nou, videoproiectoare 2D și 3D, sonorizare 7.1. 

Activitatea la „Flacăra” a fost reluată la începutul lui 2023, după ce primăria și-a creat un compartiment special de patru oameni pentru cinematograf. Potrivit administratorului Cristian Mourea, în prezent acest compartiment „colaborează cu Centrul Național al Cinematografiei și Uniunea Cineaștilor din România în vederea promovării filmografiei culturale și educative românești și universale”. Planul pentru cinema ar fi ca, pe lângă proiecțiile de film, să aibă loc aici și alte evenimente culturale (lansări de carte, conferințe), dar și o colaborare cu Inspectoratul Școlar Județean pentru ca elevii să vizioneze aici ecranizări după romane din literatura română și universală. Apoi, sala ar urma să poată fi închiriată pentru evenimente private.

Momentan, bună parte din acest plan a rămas la stadiul de idee. Chiar Mourea a recunoscut că în prima jumătate de an nu au avut loc proiecții de film la „Flacăra”. „Se lucrează pentru proiecția de film, cu speranța ca în maxim 10 zile să demarăm și acest proiect”, spunea el în iulie. 

Într-adevăr, au început proiecțiile și la cinema „Flacăra”. După cum aflăm de pe pagina de Facebook a cinematografului, au rulat: „Scăpați din lesă”, „Furios și iute X”, cel mai recent „Misiune imposibilă” sau „Puișorii: Aventură în Africa”. Pe scurt, blockbustere și filme pentru copii. Între timp, cinematograful a mai găzduit un concert al coralei bărbătești Armonia și unul al Moldovan National Youth Orchestra. 

Întâmplarea fericită de la „Capitol”

La Onești este deschis de miercuri până duminică cinematograful „Capitol”. Administrat în prezent de primărie, prin Biblioteca Municipală Onești, spațiul a fost preluat de la RADEF în 2009, după ce se închisese cu un an în urmă. 

Cinematograful fusese construit în 1965 și funcționase „continuu până prin 2008”, spune Ionuț Ignat, actualul administrator. La momentul preluării, clădirea era într-o stare avansată de degradare, fără căldură, plină de mucegai și șobolani, spun cei care au lucrat acolo. „Cred că nu-și mai puteau lua nici acreditarea de la CNC”, adaugă administratorul. Primăria a finanțat renovarea clădirii, care a avut loc între 2009 și 2012, când a fost redeschis. De-atunci funcționează „aproape exclusiv drept cinematograf”, spune Ignat. Acel aproape înseamnă că există și o scenă pe care se țin 6-8 spectacole de teatru pe an, dar în rest e programul normal de film. „În general, blockbustere, cam astea merg. Am încercat și cu filme de artă, dar nu prea au mers, din păcate”, admite Ignat. 

Totuși, am ajuns la Onești tocmai pentru că oameni din distribuție l-au recomandat ca fiind un cinema local deschis și către filmul de artă. „Lucrăm cu Bad Unicorn și Transilvania, le luăm cam pe toate de la ei. Eu mai încerc, nu am renunțat la ideea de a da film de artă”, subliniază Ionuț. 

Aceste proiecții îi aduc însă foarte puțini spectatori: maxim 50 într-o săptămână, deci la 5 proiecții. Comparativ, un blockbuster vinde de 10-15 ori mai multe bilete, spune Ignat, până la 700 într-o săptămână în care rulează. Totuși, le găsește loc în program. Recent, la Onești, s-au putut vedea „Toate fricile lui Beau” al lui Ari Aster sau „Carbon” al lui Ion Borș, printre comedii romantice și filme de acțiune. Ignat spune că încearcă să promoveze filmele de artă din program pe pagina de Facebook, cu afișele din foaier sau trailerele dinaintea proiecțiilor. Mai mult nu poate face. „Nu avem fonduri să facem o campanie mai puternică.” Nu prea au nici oameni. Sunt doar 3 angajați: el, un casier și un îngrijitor, ceea ce înseamnă că deseori se suplinesc unul pe altul. Ignat mai stă și la casă, de pildă. „La început erau 5 posturi, apoi au început să taie și azi sunt 3”. La „Capitol” sunt în jur de 15 proiecții într-o săptămână normală, iar anul trecut au fost 80 de premiere cu totul (în anii prepandemici, erau cam 100-110). 

În Onești se află și cinematograful Oituz, care a fost preluat de administrația locală, cu intenția de a-l renova și redeschide la fel ca pe Capitol. „Însă acolo văd că au rămas în stand-by. Trebuia să fie gata în 2021, dar lucrările nu au mai continuat. Clădirea e și foarte afectată, mai are un pic și se dărâmă”, spune Ignat. Dacă vor reuși să redeschidă și Oituz, autoritățile locale vor trebui să susțină practic două cinematografe, deoarece din încasările de la Capitol sunt bani strict pentru utilități și întreținere, dar nu și salarii în totalitate (chiar dacă sunt numai trei salarii momentan), explică Ignat. 

Deschiderea celor de la Onești pentru filmul de artă e doar o întâmplare fericită. Din 2009 încoace, nu a existat „niciun sprijin de la CNC sau Ministerul Culturii”, potrivit lui Ignat. 

„Nu contează cât de rentabilă va fi ca afacere”

La Lugoj, cinematograful a trecut de la RADEF la primărie în 2011. După doi ani cât a durat renovarea începută în 2013, sala s-a redeschis în 2015. Municipiul a alocat modernizării 3,5 milioane lei. „Nu contează cât de rentabilă va fi ca afacere, lugojenii merită să aibă un cinematograf. Este un oraş cu 50.000 de locuitori. Avem cinci licee, 10 şcoli generale, o universitate cu 2.000 de studenţi care merită să aibă un loc unde să iasă. Nu e normal ca ei să meargă la Timişoara să vadă un film”, declara Francisc Boldea, primarul Lugojului, la preluarea cinematografului.

În anii care au urmat, lucrările au însemnat și transformarea unui cinema cu un singur ecran și peste 100 de locuri într-un spațiu cu două săli, una 3D cu 81 locuri, respectiv una 2D cu 57 locuri. La 9 aprilie 2015, cinematograful a fost redeschis, după ce a fost rebotezat din „Victoria” în „Bela Lugosi”, în memoria actorului. De-atunci a funcționat încontinuu, de joi până duminică, mai puțin pe perioada restricțiilor pandemice. 

„Avem contract cu toți distribuitorii, dăm și filme de artă, și filme românești. Din păcate, la cele de artă nu prea vine lumea, e o problemă”, spune Sorin Cîrstoiu, directorul cinematografului. Potrivit lui, la un film de artă se vând în jur de 7% din bilete pe toată perioada în care rulează filmul, pe când, în general, au ocupate cam 35% din locuri. 

La cinema veneau mai mulți oameni în primii ani de funcționare după renovare. Până în pandemie, vindeau cam jumătate din bilete, dar înghețarea din timpul pandemiei încă își face simțite efectele. Cîrstoiu spune că încearcă să aibă săptămânal de toate: „de la blockbustere 3D la filme de autor”. E un model de lucru pe care și l-au făcut singuri la nivel local. Când întreb dacă a avut vreun sprijin de la CNC sau Ministerul Culturii, glumește: „Am avut doar sprijinul că plătim acreditarea sălilor o dată la trei ani”. În rest, nici n-au primit, nici nu s-au bazat pe expertiză de la CNC: „Ne-am descurcat. Am lucrat ca și cum eram cinema privat. Am încercat să aducem și filme bune”. 

Cinematograful are și o zonă de bar, dar pentru care încasează doar chirie de la un operator privat. „Cinematografele, după cum știți, mai toate câștigă din bar mai mult decât din bilete. Doar că noi luăm doar chiria aici, pentru că nu suntem înregistrați ca societate comercială, suntem serviciu public și era mai complicat să vindem noi produse”, spune Cîrstoiu. 

Din încasări, „Bela Lugosi” își acoperă cheltuielile uzuale, dar nu sunt bani de investiții. Upgradarea serverelor, acum câteva luni, a fost posibilă doar cu finanțare din bugetul local. 

În afara programului de cinema, de luni până miercuri, primăria mai închiriază sala pentru diferite evenimente (prezentări de produse, lansări de carte). Într-o vreme, sala a fost folosită inclusiv pentru ședințele consiliului local. Însă, insistă Cîrstoiu, „când e program, e program. Nu ne băgăm peste. Doar avem contracte cu distribuitorii”.

Curiosul caz al cinematografelor din Brașov

Brașovul are un loc foarte important în istoria cinematografiei din România. Prima proiecție de film din Transilvania a avut loc la Brașov, pe 5 decembrie 1896, la Vila Kertsch, unde erau organizate evenimentele culturale ale vremii. La scurt timp de la prima proiecție cinematografică mondială din 1895, de la Paris, brașovenii au avut privilegiul de a vedea peliculele fraților Lumière.

În 1893 a fost inaugurată clădirea în care funcționează azi Centru Cultural Reduta. Reduta a fost prima sală de cinema din oraș, dar astăzi nu mai are acea destinație, ci este „așezământ cultural”. „În sala de spectacole se organizează și proiecții de film, cu predilecție filme documentare, dar nu funcționează ca cinematograf”, explică reprezentanții Reduta. Printre filmele proiectate aici în 2022-2023, se numără: „Om Câine”, „Balaur”, „Marocco”, „Metronom”, „Dirijorul tăcerilor” sau „Delta Bucureștiului”.  În rest, sala cu 374 de locuri găzduiește spectacole de teatru, dans, conferințe. De regulă, sunt proiecții în prezența echipei, iar numărul spectatorilor este, în medie, de 80, spun reprezentanții centrului. 

Deși înainte de 1989, orașul avea cinci cinematografe, începând cu anul 2000, vechile săli de stat au fost închise rând pe rând. În mandatul lui George Scripcaru, primăria Brașov a pornit un proiect amplu de renovare și modernizare a cinematografelor istorice.

„Patria”, cel mai mare dintre ele, a fost reabilitat din fonduri europene, devenind sediul Filarmonicii. O vreme, până în pandemie, „Patria” a mai funcționat și parțial drept cinematograf. Filarmonica închiria spațiul către un ONG, care proiecta săptămânal filme aici.  

La cinematograful „Astra”, primăria a investit 9 milioane de lei. Cinematograful e atipic. Deși are dotări de ultimă oră, a fost proiectat ca o sală de restaurant, cu mese și scaune, iar în spatele ecranului se află bucătăria, spune Horia Mihail, muzician la Opera Brașov. Mihail este directorul Centrului Cultural „Apollonia Hirscher”, instituția însărcinată de primăria condusă acum de Allen Coliban cu programele culturale ale orașului, inclusiv cu redeschiderea celor trei cinematografe istorice: „Modern”, „Astra” și „Popular”.

„Popular” nu a fost încă recepționat de primărie, dar oricum „Nu are în acest moment nici proiector, nici scaune, deci cu greu acea sală va putea fi folosită”. 

Cât despre „Modern”, Mihail spune că va fi curând redeschis. Aici se va muta Muzeul Interactiv de Științe din Brașov, în spațiile adiacente sălii. „Am gândit un loc pentru programe educative atât științific, cât și cultural. O să rămână cinema, dar va avea și această funcție”, spune Horia Mihail. Practic, programul de la Cinema Modern va fi axat pe filme destinate copiilor și adolescenți, „dar în contradicție cu ce se întâmplă în malluri”. 

Mihail spune că planul pentru „Astra” este ca această să devină cinematograful arthouse al Brașovului, care momentan nu are niciun cinema de artă. „Am discutat cu mai mulți operatori pentru a avea un program cât mai ofertant”, spune Mihail, care însă adaugă că așteaptă ca spațiul să intre în patrimoniul Centrului „Apollonia” (e încă la primărie, din cauza unor „probleme de hârtii”). Momentan, primăria închiriază sala sau o pune la dispoziție cu titlu gratuit pentru evenimente culturale. De exemplu, recent au fost proiecții de film acolo în cadrul festivalului de jazz. Însă nu există un program constant de cinema la „Astra”, ceea ce Mihail spune că speră să reușească din această toamnă. 

Ce spune legea nouă și cum diferă de legea din 2008

În aprilie, a fost adoptată o nouă lege care stabilește pașii birocratici ce trebuie urmați pentru cele 84 de săli și grădini aflate în prezent într-un soi de „no man’s land”, pentru că nu mai sunt nici în patrimoniul RADEF, nici nu au fost asumate de primării până la capăt: nu s-a semnat protocolul de predare/primire sau nu a fost adoptată hotărârea de consiliu local prin care să fie consfințită predarea.

Autoritățile locale au la dispoziție 6 ani să realizeze investiții de reabilitare în imobilele preluate. 

De asemenea, legislația îi obligă ca, timp de 30 de ani de la darea în folosință a imobilului, să difuzeze filme românești produse cu sprijinul CNC, producții cinematografice europene și filme autohtone de arhivă. 

Pentru 28 din aceste spații, legea spune că administrațiile locale trebuie să plătească și investițiile realizate de sau în beneficiul RADEF la clădirile respective în perioada în care sălile și grădinile au rămas în acest spațiu gri. Aceasta este o categorie la care intră cinema „Florin Piersic” din Cluj sau „Europa” din București.

La fel ca legea din 2008, și legea din 2023 are prevederi la fel de vagi legat de numărul minim de proiecții cinematografice pe care administrațiile locale sunt obligate să le realizeze. Asta a deschis atunci poarta pentru o schimbare majoră a destinației cinematografelor preluate, atunci când spațiile chiar au fost redeschise.

Același lucru se poate întâmpla din nou. Nici acum, după 15 ani, legislația nu stabilește un rol de consultanță și asistență pentru CNC sau Ministerul Culturii, care să vină în sprijinul autorităților locale pe administrare, programare sau promovare a filmelor. În plus, deși legea stabilește obligații mai dure pentru primării: 30 de ani (față de 15) de difuzat producții europene și filme românești produse cu finanțare CNC, experiența arată că nimeni nu a monitorizat dacă primăriile se țin de această obligație. Nici dacă au tot ce le trebuie, ca expertiză, să facă asta. 

M-am plimbat mult pe harta cinematografelor redeschise și am dat zeci de telefoane ca să înțeleg situația actuală. Am dat și de nepăsare, dar și de oameni dedicați, de povești de supraviețuire și improvizații mai mult sau mai puțin eficiente pentru scopul declarat. 

Cum multe clădiri au fost renovate și modernizate (sau ar putea fi, prin subprogramul CNI), problemele nu mai țin de mucegai și șobolani, ci de oameni. De la caz la caz, soarta cinematografelor a ținut de bunăvoința și priceperea oamenilor de la firul ierbii. Soarta rețelei de cinematografe însă va ține de bunăvoința și priceperea celor de la centru (minister sau CNC) care ar trebui să-i ajute. 

Acest articol a apărut inițial în #3 al revistei Films in Frame, care a avut un dosar dedicat sălilor de cinema. Am scris și despre prima amintire la cinematograf, despre oamenii care lucrează într-o sală de cinema sau povestea remodernizării cinemaurilor de stat din Timișoara.

Alexandra Nistoroiu

Reporter la Libertatea din 2019, obsedată de filme de prin '92. A scris despre sistemul medical din Rom​ânia, dar și despre cinema, muzică, fotbal și alte lucruri care ne fac fericiți. Îi e dor de Napoli în fiecare zi.