Continuăm seria de anchete despre fraudele din mediul festivalier – românesc și internațional – cu o nouă investigație despre modurile în care platforma FilmFreeway este utilizată în scopuri frauduloase: de data aceasta, de către indivizi care copiază identitățile unor festivaluri care există – și au chiar un istoric și nume considerabil în spate – dar care nu utilizează serviciile platformei. Astfel, folosindu-se atât de prestigiul respectivelor festivaluri, dar și de ubicuitatea FilmFreeway în rândul cineaștilor și distribuitorilor neexperimentați, fraudatorii culeg sume considerabile din taxe de înscriere.

În primul nostru articol din seria de investigații despre fraudele din sistemul festivalier, am ilustrat pe larg modul în care un eveniment se folosește de platforma FilmFreeway pentru a crea imaginea falsă a unui festival care, în realitate, nu există. Dar ce se întâmplă în cazul în care festivalul este cât se poate de real, poate chiar și cu o tradiție în spațiul cinematografic din care provine, cu o platformă proprie de înscrieri sau funcționând pe bază de curatoriat… iar identitatea sa este clonată prin intermediul FilmFreeway, o platformă legitimată de multele festivaluri majore care o folosesc?

Investigația de față a avut loc pe parcursul ultimelor câteva săptămâni și relevă un fenomen îngrijorător: furtul de identitate cu scopul încasării frauduloase de taxe de înscriere, sau „submission fees”, pe baza prestigiului respectivelor evenimente. Până acum am identificat trei festivaluri de film românești ale căror identități au fost copiate prin intermediul FilmFreeway, de autori necunoscuți, în ultimul an și jumătate – festivalul de film documentar Astra (al cărui caz este cel mai complex dintre toate), festivalul de film experimental BIEFF și festivalul internațional Anonimul – astfel fiind păgubiți sute de cineaști și distribuitori care, cu bună-credință, au folosit serviciile platformei. Nu doar că filmele respective (și nici taxele lor de înscriere) nu au ajuns la festivaluri, dar și platforma în sine a comunicat lacunar cu organizatorii reali ai festivalurilor în momentul în care aceștia au detectat fraudele. Voi expune pe larg aceste cazuri mai jos, în urma unor discuții purtate cu organizatorii acestor festivaluri, care ne-au pus totodată la dispoziție și documente doveditoare – capturi de ecran, corespondențe – pentru a ne dovedi veridicitatea spuselor lor.

***

Momentul în care organizatorii festivalului Astra și-au dat seama că ceva este în neregulă a fost cel în care au dorit să solicite un link de vizionare al unui film, iar distribuitorul (de origine elvețiană) le-a răspuns că acesta ar fi fost deja înscris, ne povestește Csilla Kató, director artistic al festivalului. Verificând dacă filmul a fost primit prin propriul sistem de înscrieri al festivalului – cel de pe website-ul lor oficial – au constatat că filmul lipsește de pe listele lor interne. Revenind către distribuitor, organizatorii află că acesta ar fi fost înscris prin FilmFreeway – realizând astfel că identitatea le fusese clonată.

Tot prin intermediul corespondenței au aflat și organizatorii festivalurilor BIEFF (Bucharest International Experimental Film Festival) și Anonimul că ceva este în neregulă – primind un de mailuri de la cineaști care solicitau un „waiver” (adică, o derogare) de la plata taxelor de înscriere. Anonimul nu percepe taxe de înscriere, iar BIEFF nici măcar nu avea la momentul respectiv un apel deschis pentru înscrieri, fiind un festival care funcționează pe baza curatoriatului individual. În cazul Astra, frauda a rămas nedetectată timp de trei luni de zile, între decembrie 2021 și februarie 2022, iar în cel al BIEFF, aproape două luni – între octombrie și noiembrie 2020.

Cel mai îndelungat caz, însă, a fost cel al festivalului Anonimul, fapt care pare să fie o consecință a proastei gestiuni din partea FilmFreeway: Miruna Berescu, directoarea festivalului, estimează că pagina frauduloasă a rămas online undeva între 5 și 8 luni de zile, iar contactul lor direct cu FilmFreeway s-a întins între noiembrie 2020 și martie 2021. Ea spune că, inițial, organizatorii nici măcar nu și-au putut da seama de faptul că pagina este o fraudă: „Noi am descoperit în pași (prea mărunți, după cum am realizat mai târziu) aceasta fraudă. (…) Am ajuns pe platformă, am verificat ceea ce părea inițial o simplă pagină de informare despre festivalul nostru, în care erau precizate date greșite pentru deadline-uri.” Au scris în aceeași zi un e-mail către FilmFreeway, atrăgând atenția asupra acelor informații greșite cu dorința de a le corecta, sau de-a scoate pagina din baza lor de date. „Atunci a început ceea ce noi am numit Odiseea.”

Răspunsul reprezentanților FilmFreeway către organizatorii Anonimul, departe de a intui că ar putea fi vorba despre o fraudă, a fost să le reproșeze acestora că „suntem singurii care au creat pagina, care au acces și pot modifica informații acolo, așadar să mă loghez și să fac schimbările [de una singură],” povestește Berescu, în răspăr cu poziția oficială a platformei, care susține că are „cel mai bun serviciu cu clienții din industrie” (vezi mai jos). Ea spune că organizatorii festivalului au încercat să acceseze, fără succes, pagina frauduloasă timp de două luni de zile – timp în care încercau să genereze parole de acces și în care promisiunile echipei de suport tehnic de-a găsi o rezolvare rămâneau fără rezultat. Până la urmă, la finalul celor două luni, organizatorii Anonimul au fost asigurați că pagina a fost ștearsă, după o corespondență îndelungată cu reprezentanții FilmFreeway.

Însă nu pentru mult timp. „La începutul anului 2021, după ce am început din nou să primim zeci de mailuri cu fee waiver request, am verificat încă o dată platforma și atunci a devenit totul clar – nu numai că nu era o simplă pagină cu informații greșite, ci era o pagină activa unde se încasau fee-uri în numele nostru,” povestește Berescu. „Am găsit lista cu cei 5600 de regizori/ producători/ distribuitori care își «înscriseseră» deja filmul la Anonimul. O parte dintre ei înscriseseră fără sa plătească, apoi alții “«profitaseră» de oferta Early Bird și, pe când noi am descoperit frauda, începuse de ceva săptămâni perioada înscrierilor Regular.” Berescu spune că, din acest moment, comunicarea cu platforma a fost laconică. „Răspunsurile lor (țineam mereu legătura cu diverși asistenți care răspundeau la unica adresă de suport) mi-au arătat de la început că fie s-au mai confruntat cu această problemă de foarte multe ori, fie că sunt puțin interesați, spre deloc, să afle ce s-a întâmplat pe propria lor platformă.” Astfel, cazul Anonimul dovedește că angajații platformei pot fi expeditivi cu cei care le cer ajutorul și nu par să fie deloc antrenați să identifice, pe cont propriu, posibile fraude comise prin propria platformă – sau să verifice cauzele acestora în mod temeinic.

Fraudarea festivalurilor Astra și BIEFF se aseamănă, la nivel de modus operandi, celui folosit de către festivalurile fantomă. După cum notam în articolul precedent din această serie, sistemul „FilmFreeway Gold” este adesea folosit pentru a conferi o aparentă legitimitate fraudelor atunci când acestea sunt privite din exterior, însă realitatea este că acest statut se acordă fără verificări temeinice din partea platformei, fiind așadar o metodă preferată a fraudatorilor care se folosesc de FilmFreeway. În mod nesurprinzător, am descoperit că și clonele neautorizate ale BIEFF și Astra au folosit acest sistem: “Contul Astra Film pe FilmFreeway a fost atent realizat astfel încât să pară autentic. A fost marcat cu tag-ul Gold, care permitea membrilor cu abonament să aibă facilități, reduceri la înscriere. De asemenea, din cele peste 10.000 de entități din baza lor de date, care se poate filtra în funcție de festivaluri, există 4900 de festivaluri de film Gold,” ne spune Csilla Kató. (Nu am putut verifica dacă și pagina fraudată a Anonimul a folosit acest sistem, întrucât pagina acestuia nu a fost arhivată de Wayback Machine, instrument pe care l-am folosit pentru a verifica paginile Astra și BIEFF. Există însă o urmă a respectivei pagini pe un site tip agregator.)

Dată fiind natura acestei forme de fraudă, există și elemente inedite în modul lor de funcționare. Primul – și cel mai important într-un furt de identitate – este legat de fotografiile de la evenimentele festivalului deja existent și de identitatea lor vizuală, adică logo-uri și alte elemente grafice, preluate de pe website-urile lor oficiale și de pe paginile lor de social media (Facebook, Instagram). Spre deosebire de fraudele tip Wallachia Film Festival, aici devine importantă dezvăluirea membrilor organizației – adică, furtul identității organizatorilor reali ai festivalurilor, fapt petrecut atât în cazul Astra, cât și cel al BIEFF (acestuia din urmă fiindu-i postată și adresa de corespondență din București). “Au fost preluate numele persoanelor din echipa festivalului (printre care și Adina Pintilie), cărora li s-au atribuit adrese false de email,” ne povestește Oana Furdea, director executiv al festivalului. Lista care fusese preluată era însă una care era ieșită din uz – echipa curatorială a festivalului se schimbase în acel an, iar o singură persoană nu corespundea: o anume Kelley Chatman, trecută drept “coordonator de festival”.

Astfel, prin această metodă, se creează un alt strat de legitimitate exterioară – fiind identitățile unor persoane reale, ce pot fi găsite cu ușurință printr-o căutare pe mediile sociale sau prin Google, pare că pagina FilmFreeway este una oficială, chiar dacă persoanele ale căror identități au fost furate nu au habar de existența acesteia. Cazul Astra, în particular, a dovedit o mică înfloritură – dacă în cazul BIEFF au fost furate și numele oficial (Bucharest International Experimental Film Festival), festivalul de film documentar a avut un nume ușor schimbat: Sibiu International Film Festival. “Presupun că s-a recurs la aceasta metodă ca să nu sară din prima în ochi la căutări după numele festivalului,” spune Csilla Kató. În cazul lor, fraudatorii au inventat câteva categorii suplimentare de filme față de cele deja-existente ale festivalului – film narativ și de animație, atât scurt- cât și lungmetraj, internațional și românesc, departajate la nivel de taxare, adaptându-se ușor textul invitației de înscriere preluat de pe site-ul Astra. În cazul Anonimul, Miruna Berescu spune că identitatea lor vizuală a fost copiată inclusiv până la culorile festivalului și fonturile pe care le utilizează în comunicare. „Inițial, când credeam că este doar o pagină de informare, îmi amintesc că m-am gândit că unul din colegii mei a muncit destul de mult pentru a face să arate atât de bine pagina noastră pe platformă,” povestește ea.

De aici încolo, apar neconcordanțele. Prima: perioada de înscrieri, care nu corespunde cu cea reală. Contul fals al BIEFF (festival fără sistem de înscrieri) a fost creat la scurt timp înainte de ediția sa online din 2020 – prezentând o dată fictivă din luna iulie a anului 2021 drept dată de desfășurare. Cel al Astra avea o perioadă cu patru luni mai lungă de înscrieri decât cea reală, iar cel al Anonimul avea la rândul său deadline-uri greșite. În cazul festivalului din urmă au fost „inventate” categorii de înscrieri: „[Existau]  înscrieri deschise pentru lungmetraje – ceea ce noi nu avem, întrucât selecția Competiției de Lungmetraj este făcuta direct de selectorul nostru, Ludmila Cvikova.”

Totodată, organizatorii Astra atrag atenția asupra faptului că pagina lor falsă a fost creată, printre altele, prin folosirea neautorizată a unei adrese de e-mail aparținând lui Dumitru Budrala, directorul festivalului. Însă, asta le-a permis să capete acces asupra contului și să vadă informațiile „din spate” – descoperind nu doar că numărul real de filme înscrise fusese mult mai mare decât cel indicat de FilmFreeway în corespondența lor (175 de înscrieri însumând 2245$, versus 22 de filme însumând 460eur), dar și să descopere două informații cruciale. Prima, cea că fraudatorii reușiseră să retragă o parte din banii încasați ilicit prin FilmFreeway, în contul unei firme înregistrate în Nigeria, prin intermediul unei bănci americane. A doua, că cineaștii au fost într-adevăr rambursați, însă fără procentajul aferent taxelor de administrare ale FilmFreeway. Însă chiar și având acest acces în interiorul fraudei, Astra nu a putut să afle mai multe.

În cazul tuturor acestor festivaluri, FilmFreeway a răspuns la solicitarea de a scoate paginile frauduloase, chiar dacă festivalurile ar fi dorit ca acestea să rămână active pentru a le investiga dedesubturile. Astra a căutat prin diversele adrese utilizate pentru a extrage banii obținuți din înscrieri și a descoperit un cont legat de o firmă înregistrată un cetățean nigerian, însă fără ajutorul platformei, de la care au primit puține detalii despre efectele fraudei: “Au zis că s-au înscris 22 de filme și că s-au adunat 460 de euro din înscrieri,” spune Csilla Kató, adăugând faptul că anumite informații descoperite de către ei în interiorul contului au fost șterse. Însă comunicarea lor cu reprezentanții platformei a fost, per total, una opacă. “Au spus că le pare rău și că o să facă «unlisted» contul festivalului,” continuă ea. “Nu ne-a asigurat cu nimic, nici nu au dat date corecte despre numărul de filme înscrise și nici despre sumele încasate.”

„Nu am reușit sa aflăm cine a creat contul fals, dar faptul că FilmFreeway nu are nici măcar intenția de a verifica identitatea din spatele conturilor evenimentelor create lasă loc pentru astfel de fraude,” spune Csilla Kato. Ea formulează totodată și o acuzație la adresa platformei: că această pasivitate „pare să fie parte din business planul lor, care în primul rand țintește adunarea datelor de contact și, evident, câștig financiar: adunând de la mulți utilizatori sume mici, mizând pe faptul că nimeni din cei care înscriu filmele nu o să-i reclame la instanță pentru 25$, mai ales fiindcă primesc credite pentru a se înscrie la alte festivaluri…”. Ea conchide, ironic, spunând că după un timp au primit un e-mail automat care îi invita să reactiveze pagina festivalului.

Având în vedere lipsa de garanții oferite de către FilmFreeway festivalurilor păgubite cu privire la prevenția unor viitoare tentative de fraudare a identității lor, am întrebat organizatorii dacă au s-au gândit să își creeze un cont propriu și autorizat pe platformă, ca metodă de prevenție. BIEFF și-a creat într-adevăr un cont pe platformă, însă din motive separate: anume, festivalul dorește să se extindă. “Nu am avut cont pe FilmFreeway [până acum] deoarece nu am perceput o taxă de înscriere, selecția internațională a fost realizată de directorul artistic și echipa curatorială în mod direct,” ne spune Oana Furdea. “Începând de anul acesta am considerat că festivalul a ajuns la nivelul de experiență și maturitate la care poate susține un apel de înscrieri deschis către industria internațională.”

Astra, în schimb, nu dorește să folosească platforma. “Nu intenționăm să creăm un cont FilmFreeway, fiindcă deja avem o platformă proprie dezvoltată și o îmbunătățim permanent de peste 14 ani,” spune Csilla Kató. Aceasta vede expunerea cazului Astra ca pe un act civic: „În momentul de față, este foarte important să se știe de astfel de fraude în rândul industriei de film, și mai ales în rândul regizorilor și producătorilor care înscriu filmele lor la festivaluri. Sperăm ca legislația pentru afaceri desfășurate în mediul online va reuși să reglementeze juridic situația în așa fel încât înșelăciuni de acest fel sa fie excluse.” Ea menționează totodată că organizatorii Astra au depus o plângere la Direcția de Combatere a Criminalității Organizate, deși nu au „mari speranțe că vor putea iniția un proces care să-i pedepsească pe cei care au comis frauda”.

Pentru Anonimul, a fost prea târziu să încerce o acțiune în instanță – platforma deja ștersese totul, deși festivalul revenise asupra cererii de a scoate pagina, tocmai pentru a obține mai multe informații. „După ce le-am comunicat că este o fraudă și că aș vrea să investigăm împreună cine și cum s-a folosit de identitatea noastră pentru a aduna niște bani (nu putini), au șters contul complet, iar noi nu am mai avut acces la el,” povestește Miruna Berescu. „Acesta este și motivul pentru care nu am putut continua să investigăm printr-o plângere la poliție, de exemplu. Atunci când le-am cerut acces pentru a putea merge mai departe cu investigația, cu echipa noastră de IT, cu poliția – acolo unde aveam de gând să facem plângere – ni s-a spus că acea pagina a fost ștearsă permanent și că nu mai avem acces. Așadar, orice informație aflată acolo s-a pierdut, orice modalitate a noastră de-a face o plângere a fost mult îngreunată, ca sa nu spun împiedicată.” Nu au putut afla cine a stat în spatele fraudei, doar faptul că aceștia ar fi încasat suma de 1,000 de dolari din înscrieri, folosindu-se de platforma PayPal pentru a o extrage în două conturi distincte.

Nici Anonimul nu intenționează să își creeze o pagină pe FilmFreeway. „Aici, răspunsul meu este un nu categoric,” spune Miruna Berescu, argumentând că înscrierile la Anonimul au fost întotdeauna gratuite, așadar nu au văzut nevoia de a face un cont pe platformă. „Ce știu că am făcut periodic – și vom mai face în continuare – este să verificăm faptul că Anonimul nu este prezent cu un cont pe această platformă.” Ea adaugă faptul că, atunci când folosește platforma în calitate de producător pentru a înscrie filmele la care a lucrat, caută mereu informații adiționale despre festivalurile unde dorește să înscrie filmele, pentru a se asigura de faptul că nu va fi la rândul ei victima unei fraude.

***

A fost dificil să dăm de cineaști care s-au trezi prinși în aceste fraude – și, chiar și mai dificil să îi convingem să discute cu noi despre această experiență. Unul dintre regizorii cu care am discutat, care își înscrisese filmul pe pagina ce fura identitatea BIEFF, nici măcar nu aflase între timp că aceasta era falsă – atașându-ne chitanța electronică a taxei de 23.40$ plătite prin intermediul platformei – și nici nu își amintea să fi fost notificat despre descoperirea fraudei sau despre returnarea banilor în contul său. Alt cineast, care ne-a vorbit tot sub condiția anonimității, ne-a spus că „practic oricine poate fonda un festival de film ca să obțină bani, fără să livreze prea mult în schimbul acestora – tot ce-ți trebuie este o adresă de mail și un logo”, deși a recunoscut că i se pare un lucru bun că platforma măcar returnează banii de înscriere în situațiile de fraudă.

În schimb, a discutat cu noi despre această experiență Mirona Radu, la rândul ei organizatoare de festival dar și distribuitoare de film, care a înscris un documentar prin FilmFreeway pe pagina fraduloasă a festivalului Astra, fără să-și dea seama că pagina era neautorizată, ea folosind la ediții trecute platforma proprie a festivalului pentru a înscrie filme. Ea spune că titlul ușor modificat al festivalului (conținând cuvântul Sibiu) a fost cel care i-a ridicat suspiciuni. „Am înscris documentarul la mai multe festivaluri de film în luna ianuarie,” spune Mirona Radu, precizând că nu a căutat în mod țintit festivalul Astra, ci festivalurile de film documentar care se folosesc doar de FilmFreeway pentru a procesa înscrieri, folosind listele algoritmice ale platformei pentru a le găsi. „Cred că [Astra] a fost ultimul festival pe care l-am văzut în acel moment. M-a mirat că avea în nume și Sibiu, dar fotografiile și descrierea păreau că sunt de la festivalul bine-cunoscut. 29 de dolari a fost taxa de înscriere.” Ne spune că, odată cu dezvăluirea fraudei, a primit înapoi contravaloarea sumei în contul de înscriere – adică, sub formă de credite pe platformă, ce pot fi utilizate pentru alte înscrieri, minus taxa de gestiune a platformei, în valoare de 1,5$ – dar că încă nu l-a utilizat și că speră să poată face asta. „Nu îmi fac neapărat griji de bani, cred că asta ar fi pe locul trei, pe locul doi ar fi că nu ajung să înscriu de fapt filmul acolo unde îmi doresc și, cel mai important pentru mine, îmi fac griji legate de ce fel de oameni mă înconjoară.” În încheiere, Mirona Radu spune că folosește în continuare platforma pentru a înscrie filme, dar și că o folosește la rândul său ca organizator de festival. Chiar și așa, spune că preferă „varianta în care festivalurile au platformă proprie, este o variantă mult mai sigură că filmul ajunge acolo unde îți dorești.”

Am contactat biroul de presă al FilmFreeway cu un set amplu de întrebări legate de aceste cazuri specifice, de la cereri de date (numărul de asemenea fraude detectate) la clarificări despre procesele lor interne (legate de verificarea faptului că persoana care deschideo pagină este autorizată în acest sens, de metodele de prevenție, de asigurările date festivalurilor fraudate, dacă FilmFreeway notifică autoritățile în aceste cazuri etc.) Am primit un răspuns generalist, aplicabil fraudelor de tot felul, semnat „Andrew”, cu link-uri către politica de publicare a platformei, cea de dezactivare și cea legată de festivaluri online (care predatează pandemia), fără clarificări substanțiale ale întrebărilor punctuale pe care le-am adresat, dar plină de aprecieri superlative și totodată vagi (deci majoritar neverificabile) ale propriei activități. Printre acestea: “lucrăm din greu pentru a ne asigura că suntem cea mai bună platformă de înscrieri din lume”, ”FilmFreeway are o politică de toleranță zero pentru fraudă sau informații false”, „avem, de fapt, un sistem riguros de verificare pentru a ne asigura că toate evenimentele sunt legitime”, „avem mai mulți utilizatori decât orice altă platformă de festivaluri din lume”, „am creat un software anti-fraudă sofisticat, care ne-a ajutat să identificăm și să ștergem câteva duzini [!] de festivaluri suspicioase”, „avem cel mai bun customer support din industrie”, cât și asigurări că orice este suspicios se investighează și se șterge imediat.

Singura informația concretă care ne-a fost oferită este că pentru festivaluri noi sau mai puțin cunoscute se cere și o copie după un act de identitate al persoanei care deschide pagina – însă, cazurile festivalurilor amintite mai sus nu sunt cele ale unor evenimente puțin cunoscute sau noi. (O altă informație concretă este cea legată de returnarea banilor – fără a se menționa însă și forma sub care aceștia se returnează, adică cea de credite.) Toate aceste (auto-)aprecieri nu răspund însă întrebării fundamentale: cum este posibil ca platforma să fie folosită pentru a fura identități și a încasa venituri de mii de dolari în baza acestora, funcționând vreme de luni întregi fără să fie detectate de către moderatorii săi interni?

***

Concluziile acestei anchete sunt relativ sumbre – deși este lăudabil că cineaștii fraudați sunt rambursați (mult mai puțin lăudabil, însă, este că platforma își reține o sumă de gestiune din aceste cazuri), FilmFreeway pare că nu este foarte interesat în asumarea răspunderii față de festivalurile fraudate – și nici în fața presei, după cum dovedește lipsa unui răspuns punctual la întrebările noastre. Nu doar că platforma nu este interesată să își asume răspunderea pentru prejudiciile de imagine provocate festivalurilor și să le ofere asigurări, ci politica sa – de-a șterge paginile frauduloase fără a le pune alte informații la dispoziție organizatorilor păgubiți – este una care împiedică organizatorii să încerce intentarea unor acțiuni în instanță (și, în consecință, permite fraudatorilor să eludeze legea mai departe). Totodată, FilmFreeway pare și că nu își antrenează corespunzător echipele de asistență tehnică pentru a identifica asemenea cazuri. Totodată, lipsa de verificări temeinice a celor care creează aceste pagini – și care pot transfera cu ușurință sumele obținute fraudulos prin varii servicii bancare online – este o problemă gravă și creează un teren fertil pentru continuarea acestor tipuri de fraude.

De minimis, platforma FilmFreeway ar trebui să verifice în moduri mult mai riguroase fiecare festival dejaexistent care își face cont pe platforma sa – stabilind, de pildă, întâlniri face-to-face cu reprezentanți ai acestora sau solicitând documente legale mai complexe decât simple cărți de identitate – pentru a le autoriza paginile și dreptul de a încasa bani proveniți din înscrieri. Desigur că un asemenea proces este costisitor și laborios, însă, dacă FilmFreeway nu va lua măsuri în privința acestor tipuri de fraudă și va continua să funcționeze în logica damage control c, aceasta își dă practic acordul pentru continuarea acestora. Și dacă este să credem că modelul de business al platformei este într-adevăr bazat pe bună-credință, este momentul să vedem schimbări în gestiunea sa.

(Până la ora actuală, cererile noastre de clarificare a poziției FilmFreeway legate de acest tip de fraudă au rămas fără răspuns.)

Seria de investigații va continua.

Fotografia principală via www.kathmanduandbeyond.com.

Flavia Dima

Critic și curator de film. O interesează cinemaul hibrid și experimental, filmul de montaj, patrimoniul cinematografic și confluența dintre cinema și politic. Vede câteva sute de scurtmetraje pe an pentru BIEFF. Uneori scrie poeme. La Films in Frame, scrie reportaje de festival, editoriale și este și traducătoare.