Ne-am uitat în jurul nostru și am observat cum, în 2019, femeile din toate domeniile (inclusiv cele din industria românească de film) încă se mai luptă pentru egalitate. Ceea ce, bineînțeles, suntem siguri că nu vine ca o noutate.

Dacă aduni toți oamenii din echipa extinsă ai Asociației de Dezvoltare a Filmului Românesc, vei obține un număr de 10 femei și un băiat (Alex, îți mulțumim că ești). Noi zicem că-i de bine. Dar oare cum ar arăta o lume în care femeile ar avea preponderent poziții de lider, în fiecare zi? Noi zicem că nici asta n-ar fi prea rău.

Dar poate că nu avem dreptate. Poate ar fi idealist, dezechilibrat și greșit. Hai să nu facem acest exercițiu de imaginație singuri. Așadar, am întrebat câteva dintre femeile de succes din industria românească de film cum își imaginează ele această lume în care femeile au ultimul cuvânt de spus.

Iată ce ne-au răspuns:

Cum crezi că ar arăta o lume în care femeile ar avea preponderent poziții de lider?

Iulia Rugină (regizor)

Cred că o lume lipsită de echilibru e, din start, disfuncțională. O majoritate de femei lider e la fel de extremă ca o majoritate de bărbați lider și nu aș fi atât de radicală în lupta asta pentru egalitate. Cred că sunt meserii în care o femeie e mai competentă decât un bărbat și altele în care e invers. Dar asta nu ține de inteligență sau de calități, de multe ori ține de latura fizică (iar aici cred că e absurd să punem semnul egal între bărbați și femei), de confort, de opțiuni personale. Generalizările de tipul “femeile sunt mai sensibile”, “bărbații sunt mai concreți”, “femeile parchează prost”, “bărbații nu înțeleg nimic” etc. mi se par superficiale și periculoase, din oricare tabără ar veni. Am auzit de multe ori despre meseria mea că e o meserie de bărbat și nu m-am supărat niciodată pentru că niciodată problema nu s-a pus că nu sunt în stare pentru că sunt femeie și sunt inferioară, ci strict fizic. Că lipsești mult de acasă, că la filmări e frig și noroi, că dormi puțin, că uneori cari echipament, că obosești mai repede. Dar nu m-a tratat nimeni de sus, din contră, m-am simțit de multe ori menajată.

Cred că relațiile pe care le formezi cu oamenii cu care lucrezi pot trece cu ușurință peste stereotipuri de gen, iar felul în care te impui ca lider ține de personalitate și de caracter. Și cred că mă chinui să fac un film la fel de tare cum se chinuie un bărbat. Iar dacă iese prost, iese prost nu pentru că sunt femeie, ci pentru că nu sunt suficient de bună ca regizor.

Alina Grigore (actriță)

Dacă vorbim de preponderență, probabil că ar arăta asemănător. Lupta e pentru echilibru și pentru o oarecare normalitate. Nu cred într-o epocă în care pur și simplu schimbăm polii, ci într-o căutare permanentă a echilibrului. Pot să spun că, lucrând cu un număr mare de lideri, atât în rândul femeilor cât și a bărbaților, contraste de orice natură se găsesc de ambele părți. Ceea ce diferă e egalitatea de șanse și numărul de oportunități. Cred că o lume în care lucrurile ar fi echilibrate ar pune persoana de sex feminin într-o poziție puțin mai relaxată. Și e nevoie de asta. Drumul lor către orice e, din păcate, mai dificil. Pe de altă parte, cred că încă ne luptăm ca societate să ne definim valorile. Și chiar mă refer la termeni și definiții. Cred că orice luptă trebuie abordată din perspectiva individului în sine, nu a termenului care definește o categorie de indivizi. Altfel, lupta e în zadar. Cred că lupta noastră  pentru egalitatea de șanse ar trebui definită ca o luptă pentru individ per se. O cutie rămâne o cutie. Cred mult în a nu defini o luptă în funcție de categoria din care face parte cauza pentru care lupt. Personal, prefer ca orice cauză  pe care o susțin să fie pentru om nu pentru categorie. Mai simplu spus: mi-e greu să tolerez prejudiciul adus în primul rând EI-omului, nu El-femeii.

Gabi Suciu (producător)

Mie îmi place să cred în echilibru și în calitatea fiecărui om de a sfinți locul înainte de a-i atribui niște calități pe considerente de sex. Cu toate acestea, nu pot să nu observ o inegalitate când vine vorba de leadership și femei în funcții de conducere, dar supremația bazată pe gen cred că începe să fie pe cale de dispariție după ce femeile au învățat să se ridice, să vorbească și să ceară. Ne îndreptăm spre un viitor în care acestea își revendică dreptul la egalitate.

Dată fiind natura muncii mele, fiecare proiect are o echipă constituită diferit și mi se pare interesant să observ că femeile sunt mult mai dispuse să își sacrifice timpul personal pentru a rezolva probleme de muncă, au o capacitate mult mai bună de a face conexiuni între domenii care nu au legătură unele cu altele pentru a găsi soluții creative pentru ceva ce, aparent, nu are rezolvare și adesea aduc o componentă umană, emoțională, în contexte foarte pragmatice, ceea ce este reconfortant în orice mediu de lucru cu stres ridicat. Așa că, imaginându-mi o lume cu femei preponderent în poziții de lider, aceasta ar fi una în care totul se rezolvă mult mai repede și în care se muncește 24/7 pentru rezolvarea problemelor. Și vreau să cred că ar fi o lume cu mai puțină birocrație și mai multă interacțiune umană.

 Judith State (actriță)

Cred că femeile, indiferent de meseriile pe care le au, contextele sociale în care se află sau pozițiile pe care le ocupă în interiorul unei ierarhii, emană o forță lăuntrică transformatoare ce se manifestă instinctiv prin Mama care se află în centrul fiecăreia, indiferent dacă aceasta se materializează la un moment dat sau nu. Pot să îmi imaginez doar că o astfel de lume ar fi condusă cu echilibru, compasiune, forță protectoare și iubire.

Ana Maria Comănescu (regizor)

Aș spera ca, în acea lume, sexul să nu fie criteriul suprem de decizie, așadar pornesc de la premisa că acele femei aflate la conducere ar fi alese mai degrabă pentru competențele de lider de care dispun. Caz în care am avea o societate funcțională și bine organizată, cu lideri competenți și ar fi minunat. Însă, din punctul meu de vedere, într-un context în care se dă o șansa de evaluare realmente egală și corectă, n-am avea de ce să discutăm despre care este sexul preponderent, deci aici este, de fapt, problema. La care se adaugă, bineînțeles, toată chestiunea stigmei – femeia conducătoare este de multe ori văzută ca o scorpie, și e pusă iar și iar sub semnul îndoielii. Totul pleacă de la educație, în fond.

Cred că e foarte bine că se discută toate aceste probleme, dar cred și că soluția e mai complexă și mai ramificată decât a plasa mai multe femei în posturi de conducere (care, apropo, nu ar schimba cu mai nimic mentalitatea subalternului sexist, ci dimpotrivă, l-ar îndârji împotriva ei). Și nu consider neapărat că femeile ar fi lideri mai buni decât bărbații, ci că pur și simplu unele femei se pricep bine la asta, iar altele nu. Exact ca și în cazul bărbaților. Un lider înnăscut nu are sex.

Medeea Marinescu (actriță)

Nu mi se pare că societatea românească se poate plânge de discriminarea femeilor. Ba dimpotrivă, dacă mă uit către primul-ministru, putem constata chiar că feminismul a fost îmbrățișat la noi cu deosebită indulgență. Ca actriță, am colaborat (cu succes, aș îndrăzni să spun) cu două regizoare importante în cinematografia română și franceză – este vorba de Elisabeta Bostan și Isabelle Mergault. Cunosc producători femei, manageri de teatru femei, manageri de spitale, directori de școli sau instituții femei, regizori femei… cred că avem șanse egale de a ne afirma. Pe de altă parte, a fi lider înseamnă a sacrifica mult din timpul tău și de a-ți canaliza energia într-o anumită direcție. Iar asta ține de decizia, voința și, mai ales, putința fiecăruia, indiferent că este bărbat sau femeie.

Crina Semciuc (actriță)

Nu cred într-o lume în care femeia sau doar bărbatul ar trebui să fie lider. Cred că fiecare își are puterea și rostul lui. Am putea vorbi despre o lume sănătoasă, puternică și stabilă doar dacă s-ar crea o punte între cele două lumi.

Laura Ducu (PR & Comunicare)

Imediat după ce am citit întrebarea pe mail mi-a venit în minte imaginea unei lumi utopice în care nu există foamete, nu există discriminare, nu există războaie sau conflicte violente, în care empatia, diplomația și eleganța sunt religia personală a tuturor și în care totul se întâmplă într-un mod eficient și sustenabil. Am zâmbit și mi-am dat seama că nu mi-am schimbat cu mult idealurile din adolescență. Doar că nici atunci, nici acum, ele nu sunt legate de genul eroilor și/sau marilor lideri.

Cum ar fi lumea condusă de femei?… Depinde care femei. Nu cred că opresiunea, violența, nedreptatea socială sau provocările din educație sau cultură ar dispărea subit doar dacă liderii lumii ar fi femei.  În mod obiectiv, dacă femeile ar avea mai multe poziții de lider în mai multe domenii probabil ar exista mai puține abuzuri împotriva femeilor și a copiilor, diferite aspecte de inegalitate (salarii, poziții în board-urile de conducere etc.) nu ar mai fi așa de pronunțate și cred că programa școlară ar arăta ceva mai fun și pragmatic. Aș merge într-atât de departe încât să presupun și că antreprenoriatul ar avea de câștigat – timp de mulți ani femeile s-au antrenat în multi-tasking, în jonglat între job, familie și dezvoltare personală, suficient cât să aducă într-o companie o perspectivă pertinentă despre eficiență și flexibilitate. Și da, aceste lucruri ar contribui cu siguranță la o lume mai bună. Dar nu doar femeile ar putea milita pentru aceste lucruri.

Cu toții trăim în niște bule proprii și proiectăm experiențele personale asupra viziunii noastre despre lume sau despre cum ar trebui să meargă lucrurile în Univers. În bula mea am fost suficient de norocoasă să fiu apreciată pentru ceea ce știu, pentru ceea ce pot și să mi se acorde respect și încredere, din partea femeilor și bărbaților deopotrivă. Cunosc o mulțime de femei minunate, care sunt foarte talentate în ceea ce fac, care mă inspiră zi de zi să fiu mai bună, care luptă să dărâme bariere și prejudecăți. La fel cunosc și mulți bărbați mișto, care susțin aceste femei sau care se implică în proiecte menite să facă lumea mai bună. Așadar… ar fi lumea mai bună dacă ar fi condusă de femei? Ei bine, cred că aș da același răspuns pentru oricare variațiune a acestei întrebări: doar dacă ar fi condusă de cele foarte-foarte bune și competente. Și, din păcate, așa cum ne demonstrează istoria… niciodată nu sunt doar acest gen de oameni în structurile superioare. Dar îmi place să cred că evoluăm, că ne dezvoltăm constant capacitatea de a învăța din greșelile trecutului și că reușim să ne depășim, cu fiecare generație, limitările. Bărbați și femei deopotrivă.

Ei bine, noi avem o singură concluzie: femeile nu vor să conducă lumea. Nu. Femeile vor echilibru, rațiune, egalitate și înțelegere. Dar, mai ales, femeile nu vor să fie judecate în funcție de sexul pe care îl au, ci în funcție de capacitățile proprii. Noi zicem că-i iarăși bine. Viitorul sună bine.

Un articol de Romina Banu & Laura Mușat

Traducere de Andreea Toader

Romina Banu

Fotograf și redactor, a co-fondat Dissolved Magazine alături de Melissa. La Films in Frame adună recomandări de filme și seriale pentru weekend-uri liniștite și prezintă proiecte interesante din lumea filmului. Îi place să călătorească, să stea cu pisicile și să doarmă.