Bine ați venit la Dok.cetera, noua rubrică lunară de la Films in Frame al cărei protagonist este filmul documentar! În cea de-a treia miercuri a fiecărei luni, Steve Rickinson propune cinci titluri din acest gen pe care le consideră demne de vizionat și care merită un loc în watchlist-ul nostru. Lista de recomandări include selecții actuale din circuitul festivalier, filme disponibile pe platformele de streaming, și un „hidden gem” pe care publicul nu ar trebui să-l ignore.

Acum în festivaluri

Landscapes of Resistance (r. Marta Popivoda) – Serbia, Germania, Franța
Prezentat în premieră mondială în 2021 la Festivalul Internațional de Film Rotterdam (IFFR) ca unul din singurele documentare selecționate în competiția Tiger, „filmul partizan” – după cum îl descrie chiar regizoarea Marta Popivoda – este dovada unei mărturii de neclintit din epoca de aur a mișcărilor antifasciste. Pe scurt, protagonista filmului, Sofija Sonja Vujanović – născută în fosta Iugoslavie înainte de cel de-al doilea război mondial și o figură centrală a luptei de rezistență de la Auschwitz – împărtășește (alături de Popivoda, cele două având o relație strânsă de prietenie care a luat naștere înainte de producție) istoria propriilor tactici de rezistență, precum și realitățile vieții din timpul, și după, lagărul de concentrare. În fond, însă, filmul este povestea unui spirit de neînfrânt și a unei inspirații ciclice. Inspirație pentru activiștii Antifa de azi care duc mai departe idealurile predicate de Vujanović în aceste timpuri în care mișcările neofasciste devin tot mai populare și capitalismul brutal profanează o mare parte din păturile sociale marginale ale lumii, dar și inspirația pe care Vujanović o găsește la rândul ei în acești partizani și în versiunea lor modernă de acțiune directă.

Multe dintre aceste idei sunt redate în moduri departe de a fi fățișe; voice-over-ul este limitat, interviurile la cadru sunt rare. Mai degrabă, diferite forme de relief (peisaje) gravează această poveste pe suprafețele lor – pielea ridată care adăpostește un tatuaj de lagăr aproape șters, pădurile balcanice dese care ascund șinele de tren, zidurile degradate și fațadele crăpate ale clădirilor, atât vechi, cât și noi. Această mod minimalist de redare a întâmplărilor, combinat cu imaginea evocatoare semnată de Ivan Markovic, permite poveștii lui Vujanović să respire, să dăinuie într-un spațiu colectiv care leagă traumele din trecut cu strategia actuală – o transmitere a istoriei de-a lungul generațiilor de rezistență.

Landscapes of Resistance ajunge pe ecranele festivalului Cinéma du réel de la Paris (12 – 21 martie).

Taming the Garden (r. Salomé Jashi) – Elveția, Germania, Georgia
Unul dintre cele mai discutate documentare internaționale anul acesta la Sundance, Taming the Garden este o povață redată în imagini de o estetică remarcabilă. Modul în care ilustrează negocierile de tip faustian și stocurile nelimitate de resurse are ca rezultat o călătorie prismatică, cu iz de basm, de-a lungul coastei georgiene – o zonă populată de mii de ani de o specie particulară de copaci (înalți ca niște zgârie-nori). De-a lungul generațiilor, acești copaci au devenit parte integrantă din memoria colectivă a unei națiuni, fiind asemuiți ființelor însuflețite, întruchipând nimic mai puțin decât înțelepciunea ancestrală a unui popor și a unei culturi. Pentru mulți, ei sunt și simbolurile rezilienței socio-politice a țării, dar și adevărații protectori ai generațiilor. În ultimii ani, însă, acești copaci maiestuoși au început treptat să dispară. Această dispariție nu este, după cum ați crede, rezultatul fenomenului de climate change … nici măcar al dezvoltării corporative în masă. Mai degrabă, unul câte unul, sunt dezrădăcinați și transportați cu barca la una dintre proprietățile celui mai bogat om din țară, doar pentru a-și hrăni ego-ul. Deși identitatea nu îi este dezvăluită (este doar menționat ca fiind cel mai puternic om politic din Georgia), grădina exotică a personajului misterios devine în cele din urmă un simbol al exploatării naturale și a celor nevoiți să recurgă la defrișări în numele „oportunității economice”.

Cu Taming the Garden, regizoarea Salomé Jashi – cineastă apreciată, distinsă la festivaluri precum Visions du Réel – propune o expunere cinematică profund existențială despre oportunitate și pierdere, importanță culturală și aroganță personală. Ea renunță la antropomorfizarea lumii naturale, îndreptându-și obiectivul asupra condiției universale a făpturilor vii, atât conștiente, cât și lipsite de rațiune.

Taming the Garden va putea fi văzut curând la Cinéma du réel de la Paris (12 – 21 martie) și la ediția #71 a Berlinale (1 – 5 martie / 9 – 20 iunie).

Disponibile online

The Wind: A Documentary Thriller (r. Michal Bielawski) – Polonia
Munții Tatra, o graniță naturală care separă Polonia de Slovacia, servește ca fundal pentru acest documentar observațional unic și mercurial. Mai exact, filmul urmărește cum halny – un vânt puternic dinspre sud – dă naștere unei combinații mortale de temperaturi înalte și umiditate scăzută, cu rafale neașteptate ce provoacă daune fizice substanțiale. Copaci, poduri, case, păduri întregi, nimic nu este scutit de furia vântului. În afară de aceste daune materiale, localnicii – în acest caz, din regiunea Podhale din Polonia – văd totuși vântul ca pe ceva și mai sinistru. De-a lungul generațiilor, a existat convingerea cum că acesta ar avea de-a face cu un control asupra minții, conducând astfel la o rată crescută de sinucideri, evenimente inexplicabile și sărăcie. Aceste întâmplări aparent supranaturale îi obligă pe locuitorii Tantrei să-și ajusteze traiul în funcție de apariția sa iminentă, inevitabilă și necontenită.

Cel de-al patrulea film al cineastului polonez Michal Bielawski (1989, Team), folosește tehnici neconvenționale pentru non-ficțiune în modul de redare a poveștii, creând un cinema narativ și un suspans mai apropiate de horror-ul psihologic decât de documentarul tradițional. Alături de directorul de imagine Bartek Solik, Bielawski juxtapune cadre largi ale unor peisaje mărețe cu prim-planuri ale fețelor îngrozite ale localnicilor, făcând din halny un personaj în sine și o forță incontestabilă a (super)naturii – una ale cărei acțiuni nu aparțin întotdeauna de realitatea umană.

The Wind: A Documentary Thriller este acum disponibil pe HBO Go.

A Glitch in the Matrix (r. Rodney Ascher) – SUA
Viața nu este altceva decât o simulare? În ultimii ani, întrebarea adresată inițial în 1977 de către scriitorul de SF Philip K. Dick (și cel mai recent de preferatul rețelelor sociale, pseudo-adept al sustenabilității, întruchiparea personajului negativ din seria Bond, Elon Musk), a câștigat teren în afara cercurilor suporterilor teoriilor conspiraționale. Ca urmare a numeroaselor evenimente aparent inexplicabile care au avut loc în ultima jumătate de deceniu (cum ar fi existența unui „președinte” Donald Trump), posibilitatea ca viața contemporană să fie ceva mai mult decât o simulare bazată pe algoritmi pentru o societate viitoare este acum la fel de dezbătută în laboratoare și săli de clasă ca și pe chat sau în mijlocul unui trip dat de LSD. Deși foarte probabil o evoluție naturală a gândirii pentru cei care îmbrățișează tehnologia (teoria universului multiplu – în care realități simultane există în paralel – are mai mult sens pentru mine, personal, dar asta este o discuție pentru o altă zi… și publicație), pentru cei cu o minte mai deschisă și o oarecare perspectivă și experiență asupra traiectoriei dezvoltării moderne, teoria simulării poate să nu pară la urma urmei prea exagerată.

Scris și regizat de Rodney Ascher (Room 237, The Nightmare), cu o mulțime de personaje colorate (multe dintre ele sunt chiar avatare), A Glitch in the Matrix încearcă să răspundă la întrebarea legată de simulare făcând referință la cultura pop a blockbusterului din 1999 (mai țineți minte în The Matrix când pisica de pe casa scării apare de două ori? Recunoașterea deja vu-ului de către Neo devine acest „glitch in matrix”). Prin includerea a tot, de la argumentul științific, simplii cetățeni care cred în această teorie și criminalii ale căror vieți au fost distruse de aceasta (cazul lui Joshua Cooke din Matrix defense din 2003 este cât se poate de îngrozitor și brutal), A Glitch in the Matrix oferă tuturor laturilor posibile ale teoriei propriul spațiu de manifestare, iar acest lucru este posibil prin stilul accesibil și simplu al lui Ascher. În urma vizionării documentarului, poate că următoarea întrebare care apare în mod natural este: ei bine, ce fel de simulare suntem mai exact?

A Glitch in the Matrix este acum disponibil pe Amazon Prime Video.

Hidden gem

End of Summer (r. Jóhann Jóhannsson) – Danemarca, Islanda
Filmul de debut al lui Jóhann Jóhannsson, End of Summer, este un opus experimental de treizeci de minute despre schimbările sezoniere și ținuturile înghețate aflate la km distanță de suflul uman. O introducere adecvată a lui Jóhannsson în postura de cineast, precum și a lungmetrajul său de debut First and Last Men, celebrul compozitor islandez folosește imagini granulate, pe peliculă de 8mm, din cel mai sudic colț al lumii, pe care le îmbină cu propriile sale compoziții monotone (în colaborare cu violoncelul lui Hildur Guðnadóttir – Joker/Chernobyl, și sintetizatorul lui Robert AA Lowe). Efectul este undeva între jurnal de călătorie și documentar, artă și natură, din altă lume și organic.

Deși filmat pe o perioadă de aproape trei săptămâni, End of Summer pare să înfățișeze o singură zi, care începe cu zbenguiala pe final de sezon a pinguinilor și se încheie cu soarele în spatele bucăților unui banc glaciar desaturat, aproape dispărut. Frumusețea vastă, peisajul liniștit și sentimentul de finalitate umplu această contemplare majoritar statică asupra ciclurilor de viață, naturale și altele. Nu e vreun March of the Penguins, dar imaginea metafizică a sfârșitului lumii la sfârșitul unei ere oferă o privire meditativă asupra inevitabilității pierderii.

End of Summer este acum disponibil pe Mubi.

Steve Rickinson

Venit în București, din diverse locuri ca Amsterdam, sau Brooklyn, Steve este PR și editor la revista de film documentar - Modern Times Review.