M-am văzut cu Alexandra Boghiu, coordonator al Premiilor Gopo de doi ani încoace, în urmă cu două săptămâni jumate; pe atunci, panica noului COVID-19 nu ajunsese și la noi în țară, ne desfășurăm cu toții activitatea în condiții normale și știam că a XII-a ediție a Premiilor Gopo va avea loc pe 24 martie.

La câteva zile după, frica și incertitudinea au ajuns și pe tărâm mioritic; nu a durat mult până când vestea că Gala de decernare a premiilor se amână, să ajungă în inbox-ul meu și al colegilor mei. Sprijinite de colegii organizatori de la Gopo, am decis să publicăm materialul. Dialogul purtat cu Alexandra în acea dimineață la cafea rămâne actual și de interes în orice zi, având în vedere că este vorba despre cel mai prestigios eveniment din industria autohtonă. Și credem că este și o modalitate de a visa la zile mai bune. 

Va invit să citiți, din confortul casei voastre (unde sper tare că sunteți, ascultând de sfaturile autorităților) un material amplu și în exclusivitate, despre începuturile premiilor GOPO, cum se desfășoară nominalizarea și votarea filmelor și ce provocări există an de an, printre altele.

În 2007 avea loc prima ediție a premiilor Gopo. Știu că nu ești în echipă încă de la început, însă mi se pare relevant să ne povestești cum a început totul și de ce?

Alexandra Boghiu: Premiile Gopo au apărut într-o perioadă în care cinematografia românească, prin Noul Val, se remarca la nivel internațional. După anul 2000, filmul românesc a câștigat treptat vizibilitate și apreciere în peisajul internațional, datorită operelor unor regizori precum Nae Caranfil și Lucian Pintilie, urmați de Cristi Puiu, Cristian Mungiu, Corneliu Porumboiu sau regretatul Cristian Nemescu.

Putem să ne amintim de Trafic al lui Cătălin Mitulescu care a câștigat Palme d’Or pentru film de scurtmetraj la Cannes în 2004, Un cartuș de Kent și un pachet de cafea al lui Cristi Puiu care a câștigat Ursul de Aur la Berlin pentru scurtmetraj tot în acel an, apoi Moartea domnului Lăzărescu al lui Cristi Puiu care a câștigat premiul secțiunii Un Certain Regard la Cannes în 2005 și multe alte premii. 

La prima ediție Gopo, printre filmele câștigătoare s-au regăsit A fost sau n-a fost? al lui Corneliu Porumboi, recompensat cu Caméra d’Or la Festivalul Internațional de Film de la Cannes, Lampa cu căciulă al lui Radu Jude, care câștigase Premiul Juriului pentru Cel mai bun scurtmetraj la Festivalul Internațional SUNDANCE sau Cum mi-am petrecut sfârșitul lumii, care în 2006 îi adusese premiul pentru cea mai bună actriță Dorotheei Petre la secțiunea Un Certain Regard a Festivalului de Film de la Cannes.

Pe scurt, Gopo a început dintr-o dorință de validare și la nivel național a unor regizori care deja câștigau teren pe plan internațional.

Când te-ai alăturat proiectului?

A.B.: Din 2011 am început să lucrez împreună cu echipa APFR în diverse departamente. Am ajuns să coordonez acest proiect în urmă cu doi ani și, până atunci, pot să spun că am trecut prin aproape toate departamentele care țin de organizarea acestui eveniment.

De ce “Ion Popescu-Gopo” și, mai ales, de ce “omulețul lui Gopo”?

A.B.: Numele festivalului, a cărui primă ediție a avut loc în 2007, este un omagiu adus lui Ion Popescu-Gopo la aniversarea celor 50 ani de la câștigarea premiului Palme d’Or pentru Cel mai bun scurtmetraj de animație (1957), un omagiu adus activității și dedicării sale pentru industria cinematografică. Este și un semn de apreciere pentru un personaj cunoscut publicului românesc și iconic în cinematografie în general.

Ion Popescu-Gopo a fost un artist grafic și animator român care a pus bazele școlii românești moderne de animație. Ținând cont că îl omagiați în fiecare an, v-ați gândit la o secțiune de nominalizări dedicată filmului de animație, chiar și de scurtmetraj?

A.B.: Da, cu siguranță. Dacă, pe viitor, vor exista suficiente producții de animație (minimum cinci) pentru ca juriul să poată lua în considerare acest lucru, vom crea o nouă secțiune. De exemplu, la Premiile Gopo 2020 avem categoria de scurtmetraj documentar pentru că au fost suficiente filme înscrise care să permită juriului să selecteze titluri pentru nominalizări. Dacă vor fi suficiente filme de animație care să permită oricărui viitor juriu sa facă o selecție, cu siguranță aceste categorii vor exista, așa cum, de altfel, și noi ne dorim de foarte multă vreme.

Din păcate, momentan numărul animațiilor (de scurtmetraj și lungmetraj deopotrivă) este infim față de nevoile cinematografiei, talentul și eforturile animatorilor. Ne bucurăm că avem anul acesta animație în secțiunea dedicată scurtmetrajelor de ficțiune și că în categoria Tânără Speranță se regăsește un animator (Matei Monoranu, pentru animatia scurtmetrajului Despre ce naiba să scriu). Juriul de preselecția a apreciat, de asemenea, eforturile Ancăi Damian, aflată la al treilea lungmetraj de animație – „Călătoria fantastică a Maronei” – nominalizat la categoria Cel mai bun film, care a avut premiera anul trecut la Annecy, cel mai mare festival de film de animaţie din lume, unde filmul a fost inclus în competiţia oficială.

Există o creștere în această direcție, doar că nu este suficientă pentru a crea o categorie nouă.

Premiile Gopo sunt considerate echivalentul Premiilor Goya sau Cesar. Se poate vorbi de o presiune de a fi la nivelul altor gale din punct de vedere organizatoric, sau al conținutului?

A.B.: Gala Premiilor Gopo este un eveniment care reflectă cinematografia românească, adică are  specificul, presiunile, provocările și așteptările ei. Este un eveniment unic în peisajul nostru cinematografic, iar eforturile de finanțare și eforturile de producție sunt mari și angrenează oameni pasionați, precum și un important sprijin privat, pe lângă co-finanțarea publică, iar organizatorii caută mereu soluții pentru un eveniment de top. 

Pe lângă încercarea de a recompensa realizările cinematografiei românești, Premile Gopo încearcă să ofere și vizibilitate cinematografiei românești în fața publicului larg, să fie o pledoarie pentru mersul la cinema și susținerea filmului românesc. Acesta este scopul evenimentului, mai presus de orice.

Noi nu o resimțim ca o presiune, încercăm să aducem un standard superior în contextul cinematografiei românești. Nu cred că suntem încă la nivelul la care să ne putem compara cu industria cinematografică de la Hollywood sau cu alte țări cu tradiție cinematografică din Europa.

Care este cel mai dificil lucru, din punct de vedere organizatoric, cu care vă confruntați în fiecare an?

A.B.: Chiar dacă e același eveniment, în fiecare an întâmpinăm noi provocări, noi dificultăți cărora încercăm să le facem față cu brio. Am avut multe momente de provocare, dar acestea se uită, chiar dacă pe moment ți se pare că totul este overwhelming.

Ce filme sunt considerate a fi “eligibile” pentru fiecare ediție?

A.B.: Filmele eligibile de lungmetraj sunt toate cele care au avut lansarea în cinematograf în anul anterior și au rulat în timp de o săptămână. 

La scurtmetraj și documentar, în schimb, este o altă poveste – noi nu avem cum să „monitorizăm” toate scurtmetrajele sau documentarele produse care au rulat într-un festival național sau internațional. Și atunci lansăm un call de înscriere pentru acestea.

Cum sunt aleși membrii juriului care decid nominalizații?

A.B.: Membrii juriului sunt aleși în urma unei întâlniri a board-ului consultativ format din toți producătorii care au avut filme lansate în anul anterior, împreună cu critici de film. În urma unei discuții deschise, se fac mai multe propuneri pentru juriu.

Juriul, în general, este format din cinci critici de film și șase oameni din industrie, din diferite domenii – regie, producție, montaj, imagine, sunet etc. astfel încât să acoperim o arie cât mai mare de specialiști din diverse departamente. 

Dar cei care pot vota? Dacă, de exemplu, eu sunt proaspăt absolventă de UNATC și aș vrea să mă îndrept către critică de film, sunt eligibilă pentru a vota filmele câștigătoare la Premiile Gopo?

A.B.: Există niște criterii de eligibilitate pentru a fi inclus pe lista anuală de votanți. Noi lansăm în fiecare an un call care este deschis pentru toată lumea. Am pornit de la 300-400 de votanți și am ajuns anul acesta la mai mult de 600.

Pentru jurnaliști și critici de film criteriul este să aibă o activitate constantă în ultimii doi ani în care să scrie despre filme, să participe la festivaluri etc. Apoi, este la latitudinea board-ului dacă se încadrează în aceste criterii sau nu.

Pentru votanții din industria cinematografică, contează să aibă două filme de lungmetraj în care au activat ca șefi de departament (imagine, montaj etc.) în ultimii cinci ani.

Care a fost cel mai controversat film câștigător de până acum?

A.B.: Întotdeauna va exista o diferență de percepție și criterii de evaluare între selecționeri, votanți și public, ca la orice gală de gen din lume. De asemenea, printre votanții Gopo se regăsesc sute de profesioniști din industrie, cu gusturi și viziuni distincte. Criteriile de vizionare și apreciere sunt diferite și contextele de vizionare la fel. Comentarii există, așa cum e și normal, controverse mai puțin. 

Partea cea mai interesantă este că nici noi nu știm cine va câștiga. Sistemul de vot este același ca la Oscar, iar noi aflăm rezultatele tot în seara galei, atunci când află toată lumea.

Prin “Premiul pentru Întreaga Carieră” și “Tânără Speranță” încercați să creați o punte între trecut și viitor. Crezi că există diferențe majore în industria autohtonă între modul de a face filme acum față de atunci? De la scenariu, la echipă, la partea tehnică etc.

A.B.: În primul rând, tehnologia a evoluat foarte mult și tot ce vine la pachet cu asta, atât în materie de producție, cât și în ce privește spațiile de difuzare. Provocările sunt și mai mari, din pricina dificultăților legate de finanțare, dar și din punctul de vedere al distribuției, filmele românești concurând în puținele săli de cinema cu producții internaționale predominant comerciale. Cinematografia românească are generații noi de regizori, editori, directori de imagine, actori, producători extrem de talentati și echipe tehnice foarte bine pregătite, care funcționează, însă, în limitele și parametri contextului economic și cultural românesc. 

S-au pierdut sălile de cinema, aviditatea consumului (legată și de expunerea de care aveau parte actorii sau filme la televiziuni și nu numai), s-a câștigat mult în dezvoltarea meseriilor din cadrul industriei – de la departamentele tehnice la directorul de casting, de la debutul unor actori (indiferent de vârstă) care au devenit cunoscuți publicului larg la diversitatea producțiilor – și aici ar fi important de menționat și evoluția documentarului românesc.

Anul acesta, precum și anul trecut, ați avut femei regizor nominalizate în categorii importante – însă nu și în ceilalți ani. Sunt mai prezente femeile acum față de anii de început/anteriori?

A.B.: Femeile au fost și continuă să fie din ce în ce mai prezente în toate ramurile industriei cinematografice, iar realizările lor sunt extrem de importante. Iar nominalizările reflectă prezența și impactul lor.

Crezi că Premiile Gopo mai necesită dezvoltare în viitor sau poți afirma că ați atins un apogeu?

A.B.: Nu cred că am atins THE standard. În fiecare an încercăm să îmbunătățim fiecare lucru pe care îl facem în toate direcțiile. De la an la an există loc de și mai bine. 

Unul dintre scopurile realizării acestei gale este să aducem awareness și conștientizare a telespectatorului (pentru că în fiecare an gala este difuzată la TV) că există această industrie de cinematografie românească. Practic, se încearcă și o educare a publicului de a merge la cinematograf să vadă un film românesc, pentru că în fiecare an ne „izbim” de aceeași problemă – numărul de telespectatori din cinematografe tinde să scadă. Este foarte greu să concurezi cu blockbuster-urile care rulează în multiplexuri. Aceasta este, cumva, o provocare pe care noi încercăm să o atingem de la an la an. Încercăm să contribuim și noi la cei 100 de spectatori în plus în sălile de cinematograf. 🙂

Avem niște idei și niște planuri pe viitor care ar putea îmbunătăți tot acest proces de vizionare de filme.

Anul trecut ați avut un moment foarte controversat la Gala Gopo – Dan Bursuc și Trupa Kana Jambe, un moment care a luat toată atenția presei de la câștigători, acestea intrând într-un con de umbră. V-ați gândit că va avea un asemenea impact când ați luat decizia de a-l include în program?

A.B.: Nu ne-am așteptat la această reacție, sinceră să fiu – a fost total surprinzătoare pentru noi. Conceptul a fost cu totul altul. Invitații prezenți la ceremonia de decernare a premiilor Gopo fac parte, majoritar, din industria cinematografică și sunt în același timp și votanți. Prin urmare, conceptul Galei le este mult mai familiar. În acest caz particular, momentul a fost legat de două filme – unul nominalizat la Gopo – și anume filmul Soldații. Poveste din Ferentari și unul nominalizat la Oscar – Bohemian Rhapsody, ambele relevante în context și în pop cult. Așa s-a născut și parodia realizată de Alex Bogdan și momentul de la Gală. Iar publicul cinefil a înțeles momentul în context.  

Acest eveniment este despre o cinematografie diversă care reflectă realități la fel de diferite. Iar ele au ajuns pe scenă într-o anume formă tocmai pentru a aminti că există și că sunt importante.

Să ne așteptăm la surprize și anul acesta? 

A.B.: Conceptul fiecărui an are legătură cu evenimentele din industria cinematografică, filmele nominalizate sau contextul cinematografic și social în general, iar alegerea momentelor artistice produse sau prestațiile live de pe scena reflectă aceste lucruri. Încercăm să producem momente speciale și unice în fiecare an, în funcție de aceste aspecte. De asemenea, încurajăm publicul să vadă filmele românești, să atragem atenția asupra filmelor europene nominalizate, să (re)descopere și să susțină filmul românesc și creatorii lui.

Romina Banu

Fotograf și redactor, a co-fondat Dissolved Magazine alături de Melissa. La Films in Frame adună recomandări de filme și seriale pentru weekend-uri liniștite și prezintă proiecte interesante din lumea filmului. Îi place să călătorească, să stea cu pisicile și să doarmă.