Louie Anderson a murit pe 21 ianuarie 2022, la vârsta de 68 de ani. Motivul pentru care există acest articol este pentru că Louie Anderson a fost extrem de relevant pentru generația de mileniali din România, mulțumită serialului său de animație, Life with Louie, care a fost urmărit de milioane de copii la sfârșitul anilor ’90, dar puțini și-au pus întrebarea: cine a fost Louie Anderson cu adevărat?

Cel mai simplu răspuns ar fi să deschidem pagina sa de Wikipedia și să aflăm cele mai de bază informații cu care poate fi identificată orice persoană din lume. Despre viața lui personală aflăm că Anderson s-a născut în 1953 în Minnesota, al 10-lea copil dintr-o familie cu 11 copii – o familie numeroasă, dificilă de ținut în frâu pentru părinți: un veteran de război și o casnică.

În anii ’80 și-a început cariera de comediant, făcând stand-up comedy și jucând roluri minore în seriale. Apariția sa în Coming to America alături de Eddie Murphy l-a făcut un pic mai vizibil, dar odată ce show-urile lui de stand-up i-au adus tot mai mulți fani, a apărut ocazia de a face sitcomul animat menționat mai sus. Majoritatea publicului american și-l amintește pe Louie Anderson și ca gazda show-ului Family Feud între 1999 și 2002. A mai avut câteva guest appearances în diverse emisiuni, iar între 2016 și 2019, a jucat un rol memorabil în serialul Baskets. Între timp, și-a continuat cariera de comediant și a scris și câteva cărți autobiografice. Cam asta ar fi, nimic impresionant, doar două sau trei pietre de hotar în cei 38 de ani de carieră.

Și cu toate astea, o simplă căutare pe Google ne arată cascade de text care îl amintesc. Atâtea necrologuri, regrete și condoleanțe de la nume mari din Hollywood. E clar că Anderson a avut mulți prieteni, dar cum? Cum a ajuns Louie Anderson atât de faimos cu un CV subțirel? A fost un comediant bun, sigur, dar poate că nu ajungi atât de iubit doar cu talent. Deci cine a fost Louie Anderson? Ca în cazul oricărui artist, identitatea sa adevărată este ascunsă în opera sa. Cărțile autobiografice, Life with Louie, poveștile sale și mai ales, show-ul de stand-up care l-a făcut faimos (Mom! Louie’s looking at me again!) au toate un element în comun: familia sa. Venind dintr-o familie de 11 copii, e de așteptat ca familia să fi lăsat o urmă permanentă în anii săi formativi. Dar cei care sunt omniprezenți în toate acele lucrări sunt mama și tatăl său. Louie Anderson a fost părinții săi.

Aș începe această analiză cronologic. La început a fost show-ul de stand-up Mom! Louie’s looking at me again! din 1989, care, pentru oricine a fost atent, e evident că a fost baza serialului de animație Life with Louie (Fox Kids, 1995-1998). Producătoarea Margaret Loesch i-a propus lui Anderson ideea de a face un serial inspirat de poveștile sale din copilărie, iar animatorul Matthew O’Callaghan s-a ocupat de animație. Deși serialul a câștigat două premii Emmy și trei Humanitas (premii acordate pentru scenarii de TV și film), în cultura populară americană nu a lăsat o urmă notabilă. Însă cred că este superfluu să menționăm ce impact a avut serialul în Europa de Est (poate că acest subiect ar merita explorat cu altă ocazie). Orice persoană în grupul de vârstă 25-35 din Ungaria, România, Bulgaria, Rusia și Turcia își amintește de această emisiune cu drag.

Popularitatea serialului se datorează, în parte, faptului că Fox Kids a fost, în anii ‘90-2000, unul dintre cele două canale cu conținut exclusiv de desene animate, avantajul pe care l-a avut față de Cartoon Network fiind dublajul, făcându-l mai accesibil. Dar din succinta mea documentare, se pare că elementul care a făcut serialul cu adevărat popular a fost personajul tatălui, Andy Anderson. Mulți și-au regăsit propriul tată în el: un cap de familie enervat de orice mizilic, cu povești interminabile despre anii săi de glorie, cu o personalitate bombastică și o zgârcenie legendară, un om care stătea cu orele să-și repare mașina veșnic stricată (lucrul său cel mai de preț) și cu un loc de muncă blue-collar chinuitor.

Andy Anderson era un om dificil, căruia îi era greu să-și exprime sentimentele adevărate, dar era evident că undeva adânc în el era iubire veritabilă pentru familia sa. Sună cunoscut, nu-i așa? Poate e anecdotic, dar cu prima ocazie a unei averse, menționați cuiva că „pe vreme ca asta, făceam plajă în Normandia!” – garantat veți primi răspuns „e strigător la cer!”. Atât de înrădăcinate sunt replicile sale în mentalul milenialilor români. Până și Louie Anderson a recunoscut că succesul internațional al personajului se datorează faptului că „dads are crazy, mean, and unfair everywhere! But we love them”. Urmărind serialul, e clar că pe lângă Louie copilul, al doilea protagonist este Andy; Life with Louie fiind astfel nu doar un show despre copilăria comedianului, ci și despre tatăl său. Poate de aceea actorul joacă ambele personaje. Asta a fost ocazia sa de a intra în pielea tatălui; de a-și însuși chipul său pentru a face din copilăria sa ceva mai bun. Louie Anderson a fost tatăl său.

După Life with Louie, următorul punct de referință din cariera lui Anderson este Baskets (FX, 2016-2019), un serial creat de Zach Galifianakis, Louis C.K. și Jonathan Krisel. Baskets spune povestea lui Chip Baskets, un clovn care a studiat arta spectacolului în Europa și care s-a întors în orășelul său de baștină din SUA, unde performanțele sale nu sunt recunoscute. Chip se lovește de o cultură nepăsătoare, de drame de familie, de propriile sale traume din copilărie și de dificultatea de a profesa ca și clovn. Alături de el este însă mama sa, Christine Baskets, jucată de Louie Anderson. Serialul a fost lăudat de critici, mai ales pentru umorul sec și dulce-amar, tipic pentru Galifianakis, și deși a fost nominalizat pentru mai multe premii, doar două formează palmaresul serialului (un Critic’s Choice și un Emmy), ambele pentru interpretarea lui Anderson.

Poate și contextul istoric a fost în avantajul său. Cu, hai să zicem, cel puțin 15 ani în urmă, ar fi apreciat cineva o interpretare non-burlescă în travesti? Dar iată că trăim într-o eră mai empatică, și Louie Anderson a putut să fie natural chiar și îmbrăcat în rochie, fără să fie arătat cu degetul. Atât de natural, încât în ciuda feței recognoscibile a lui Anderson, e ușor să te pierzi în iluzia personajului. Mai ales datorită scenariului. Christine Baskets este, așa cum o descrie chiar actorul, „an everywoman”. Este o femeie supraponderală în vârstă care își iubește toți cei patru copii și care se implică activ în viețile lor, cu scopul de a-i ajuta să-și facă „un rost în lume”. E caldă, stângace, siropoasă, hotărâtă și de o sinceritate reală. Iar sinceritatea aceea este lucrul pe care Louie Anderson l-a menționat cu fiecare ocazie când a fost întrebat cum este să joace o femeie. Nu și-a schimbat vocea, nu a avut gesturi exagerat de feminine și nu a jucat o caricatură. A fost sincer. Pentru că, așa cum a recunoscut chiar el, a invocat-o pe mama sa în interpretarea Christinei.

Louie Anderson a săpat adânc în amintirile sale și a sustras de acolo câte un gest, câte o mimică, un fel de a merge, de a vorbi, de a dojeni… pe care și le-a însușit și le-a purtat ca niște podoabe. Christine Baskets și Ora Anderson au avut în comun dificultatea de a crește mulți copii cu o situație materială precară, și probabil că mai sunt multe alte asemănări în viețile grele ale ambelor femei pe care doar Louie Anderson le cunoaște. Rolul acesta a fost cântecul de lebădă al actorului, și nu ar fi fost atât de reușit dacă nu ar fi avut experiența unei mame reale adusă la suprafață de actor. Louie Anderson a fost mama sa.

Atât Andy cât și Christine au fost roluri tribut. Prin ele, Louie Anderson a putut să își cinstească părinții. Dar de asemenea au fost și roluri terapeutice. În cărțile sale, Dear Dad: Letters from an Adult Child și Hey Mom: Stories for My Mother, But You Can Read Them Too, Anderson trimite scrisori post-mortem părinților săi și dezvăluie publicului realitatea cruntă din spatele glumelor: tatăl său real nu a fost atât de bun precum personajul din Life with Louie.

Copilăria actorului și amintirile despre tatăl său au fost marcate de violență domestică, frică și alcoolism. Mama sa a dus greul creșterii a 11 copii, iar moartea ei timpurie în anii ’90 a lăsat un gol teribil în sufletul fiului ei care nu a apucat să-i arate cât de departe a ajuns, și cât de multe ar fi putut să facă pentru ea. Cu astfel de cicatrici a pornit Louie Anderson la drum, și cu astfel de dureri el și-a creat cele mai faimoase roluri. Din fericire, a existat bunătate și înțelegere în el. Drumul său spre vindecare – scrierea cărților, terapia, grupurile de ajutor – a pornit de la începutul carierei sale, înainte ca vestitul miraj al faimei și succesului să îl fi orbit. Așadar, operele lui Anderson nu sunt ranchiunoase. Ar fi fost ușor să fi făcut un serial în care tatăl era antagonistul, să-i fi pictat un portret cu venin. Dar el a luat figura tatălui și a modelat-o în ceva lipsit de răutate.

Când publicul se uită la Andy, probabil nici nu poate bănui prin ce greutăți a trecut actorul de fapt în copilărie, atât de veridică pare această „umbră” a tatălui. Cât despre mama sa, rolul Christinei a fost cadoul ei întârziat. Neputând să-i ofere prea multe în ultimii ei ani de viață, Louie Anderson a readus-o pe pământ prin rolul său. Dacă tatăl a fost transformat pentru tributul său, mama a rămas intactă, poate pentru a se simți mai aproape de ea, pentru a comunica ceea ce nu s-a putut în momentele pierdute.

Trauma sa și-a găsit vindecarea prin asumarea identităților părinților săi, făcând astfel pe Louie Anderson un om mai bun; așa este descris de toți prietenii săi care l-au plâns în ultimile zile: ca fiind un om bun, generos și empatic. Asta au simțit cei care l-au cunoscut și de aceea este faimos. Louie Anderson nu a fost neapărat părinții săi. Louie Anderson a fost forța care a creat bine din rău.

Vlad Forsea

Grafician și autor de benzi desenate, cunoscut sub pseudonimul de Nilu Crocodilu. Pasionat de animație, dar nu îndeajuns încât să o creeze. Un cinefil amator, cu mintea făcută praf de pop culture.