Vineri, 31 martie, începe festivalul One World Romania#16, care include peste 35 de documentare, la care se adaugă trei retrospective și evenimente-conexe. Dacă secțiunea principală și – tema ediției din acest an – este dedicată conceptului de „viață bună”, celalalte patru secțiuni reprezintă o umbrelă pentru filme care vorbesc despre acte de rezistență, oglindirea trecutului în prezent, disecția muncii care definește viețile noastre și interconectivitatea dintre om și natură. Am rugat echipa OWR (curatori și echipa din selecție) să ne recomande 10 filme must-see din cadrul acestor secțiuni și sperăm, la fel ca organizatorii, să fie o îndemn către dialog, solidaritate și schimbare pentru un viitor mai bun.

Republica tăcerii (Diana el Jeiroudi) 

Republica Tăcerii al Dianei el Jeiroudi e un film personal, un film jurnal, care parcurge 12 ani din viața regizoarei și a partenerului ei de viață, de la revoluția și războiul din Siria sub dictatura lui Assad pana la exilul lor în Europa. Printr-o narațiune non-lineara, fragmente dispersate din trecut, care se îmbină cu cele din prezent, El Jeiroudi ne cufundă în încercările a doi oameni de a trăi o „viață normală”, de-a îmblânzi acest tărâm tăcut între două realități și timpuri, care îi marchează pe mai toți cei care sunt forțați să își părăsească țara din cauza războiului. O călătorie intensă și dificilă, o mărturie a rezilienței impresionante ale lui El Jeiroudi și a soțul ei în confruntarea lor cu Tăcerea care ”poate fi un protest. Poate fi o rană. Poate fi durere. Opresiune.”, așa cum remarca însăși cineasta. Poate chiar un film confesiune despre cum cinemaul poate salva uneori vieți. 

Hafreiat (r. Alex Sardà)

Hafreiat este filmul de debut a lui Alex Sardà. Avand o abordare observațională, camera pare uneori aproape lipita de pielea personajului și totodată reușește să mențină o distanță plină de respect și tandrețe față de protagonistul său. Un bărbat lucrează pe un șantier arheologic în Iordan, sub un soare arzător; o muncă extenuantă, prost plătită, dar singura disponibilă pentru cineva ca el. Săpăturile arheologice ale filmului sunt o formă structurală a narațiunii sale, pe măsură ce deslușește istoria tumultoasă care se află în spatele ochilor intenși ai personajului. Asistăm la lupta unui om care îndrăznește să-și dorească o viață mai bună pentru el și familia lui într-o societate care îl face invizibil, și într-o comunitate care încă îl repudiază. Hafreiat este unul dintre acele filme, care își lasă descoperită esența treptat, în pliurile unei povești aparent simple despre un marginal, un invizibil social reușind să dezvăluie realității sociale complexe și punând întrebări fundamentale despre reabilitare și dreptul la o a doua șansă.

Eclipsa (r. Natašei Urban)

Filmat pe peliculă de 16 și 8mm, filmul Natašei Urban înfățișează cum trecutul se reflectă în prezent printr-o abordare foarte personală. Urban își structurează filmul între eclipsa solara din 1961 și cea din 1999. Eclipsele sunt privite ca metafore care descriu psihicului unei țări, marcat de momentele istorice petrecute între cele două evenimente solare (dezmembrarea fostei Iugoslavii, trecerea de la „fraternitate și unitate” la naționalism tribal și războaiele sângeroase din Balcani) și ale diferitelor narațiuni create în jurul lor. Din perspectiva prezentului, regizoarea își confruntă membrii apropiați ai familiei și prieteni asupra războiului din urma cu 30 de ani din Balcani, combinând biografii ale memoriei personale cu cele colective. Discrepanțele dintre istoria „oficială” și micro istoriile personale din Eclipsa accentuează tactilitatea procesului de reamintire al unei experiențe comune filtrate auto-defensiv printr-o memorie subiectivă și selectivă.

Etilaat Roz (r. Abbas Rezaie)

O dovadă monumentală de curaj, instinct regizoral și devotament pentru jurnalismul de investigație, Etilaat Roz urmărește echipa editorială a ziarului independent omonim, în timp ce se confruntă cu plecarea armatei americane și cu sosirea iminentă a talibanilor la putere în Afganistan. Din interiorul sediului central al ziarului, urmărim alături de camera stoică a lui Rezaie cum amenințarea existențială atât pentru jurnalism, cât și pentru viețile oamenilor devine din ce în ce mai palpabilă. Cu fiecare scenă și zi ce trece, deznădejdea este înlocuită de pragmatism, în timp ce echipa editorială încearcă să salveze Etilaat Roz de la dispariție – atât în formă materială, cât și umană – și să mențină vie flacăra adevărului și a justiției.

Riotsville, SUA (r. Sierra Pettengill)

Confruntat cu tensiuni sociale tot mai accentuate (protestele împotriva războiului din Vietnam și mișcarea pentru drepturi civile), guvernul american a reunit o comisie pentru a evalua cauzele profunde și a oferi soluții. Constatările din 1967 au confirmat realitatea unei SUA profund segregate social și rasial și au oferit două recomandări: utilizarea echivalentului bugetului războiului din Vietnam pentru a echilibra inegalitatea socială sau dublarea eforturilor și militarizarea forțelor de poliție. Folosind arhivele exercițiilor militare ale orașului fictiv omonim, Riotsville, SUA este un film eseu care deconstruiește acest punct de cotitură istoric al Statelor Unite ale Americii – și expune nu doar violența statului, ci și reacția legitimă a cetățenilor de a se opune acesteia.

Anyox (r. Jessica Johnson, Ryan Ermacora)

 Anyox a fost la începutul secolului al XX-lea un oraș minier în plină expansiune în îndepărtata British Columbia, deținut de o companie minieră și închis în 1935. În zilele noastre, cei doi singuri locuitori ai acestui oraș-fantomă încearcă să curețe grămezile masive de deșeuri industriale rămase în urmă, asemeni a doi Sisifi ai vremurile moderne. Planul lung de deschidere, de peste 3 minute, înfățișând un miner într-un tren care își croiește drum printre munții de moloz are un efect aproape hipnotic, absoarbindu-ne în frumusețea apocaliptică și răvășită a fostei mine de cupru. Anyox nu este doar o poveste  despre exploatarea naturii, dar și despre exploatarea omului de către om, despre primele conflicte de muncă, greve și încercări de sindicalizare ale muncitorilor (în mare parte imigranți din Europa de Est) și răspunsul statului la acestea prin politici represive dure.

Un spital de provincie (r. Ilian Metev, Ivan Chertov, Zlatina Teneva) 

Regizorii Ilian Metev, Ivan Chertov și Zlatina Teneva ne aduc în mijlocul pandemiei într-Un spital de provincie din Bulgaria. Ceea ce ar putea părea o poveste banală și mult prea familiară pentru spectatorul român, devine o mărturie unică de solidaritate și reziliență, plină de haz și empatie. Filmat timp de 70 de zile, adeseori în spații înghesuite și situații-limită, observaționalul se amestecă de voie de nevoie cu participativul. O captură emoționantă a dinamicii dintre pacienți și a personalului medical, a gesturilor mici, pline de umanitate. Și despre cum provocările unui sistem de sănătate subfinanțat și suprasolicitat sunt combătute uneori cu puterea motivației unei munci angajate în binele comun și cu unicul antidot rămas în fața disperării: empatia și un dram umor negru balcanic.

Fabrica divină (r. Joseph Mangat)

Fermecător și intim, Fabrica divină de Joseph Mangat este un frumos portret al muncitorilor anonimi dintr-o fabrică filipineză de bibelouri creștine făcute manual și produse în masă. Pornind de la showroom-ul de la nivelul străzii, până la birourile din spate și de la etajele de producție ale fabricii, Mangat cartografiază comercializarea creștinismului și ierarhia capitalistă cu ajutorul siluetelor vii ale microcosmosului său uman. Fără a pune piciorul în afara incintei fabricii – cu o singură excepție, evlavioasă – conflictele sociale și politice mult prea reale din Filipine se fac văzute și auzite între zidurile acesteia. Sanctuarul muncii capitaliste capătă o nouă semnificație, colorată de viețile mărturisite ale comunității sale armonioase și inclusive de muncitori.

Geografiile solitudinii (r. Jacqueline Mills)

Debutul lui Jacqueline Mills este de-a dreptul extraordinar, confundând privitorul în continuumul existențial spiritual și organic al Insulei Sable și al lui Zoe Lucas, naturalistă, care a rămas singurul locuitor uman al insulei timp de 40 de ani. O cronică a documentării exhaustive a lui Lucas despre schimbările zilnice și treptate ale ecosistemului insulei, Geografiile solitudinii face un salt artistic în poezia eseistică, pe măsură ce ciclul armonios de viață și moarte al naturii este juxtapus cu intruziunea mult prea reală a prezenței umane – la bine și la rău. Filmat în întregime pe 16 mm și completat de un sound design care surprinde rezonanța microtonală a organismelor vii de pe insulă, este o experiență senzorială și cinematografică ce nu trebuie ratată.

Între Revoluții (r. Vlad Petri)

O perspectivă asupra reverberațiilor trecutului în prezent este adusă de noul film documentar al lui Vlad Petri, Între revoluții, în care două prietene și studente la medicină în Bucureștiul anilor ‘70 sunt despărțite de evenimente politice, dar găsesc prin scrisori puntea de legătură prin care sfidează distanța și vremurile frământate. Încadrat de Revoluția Islamică din Iran din 1979 și de Revoluția Română din 1989, acest film hibrid combină cu abilitate propaganda cu poezia, scrisorile intime cu arhivele serviciilor secrete. Rezultatul este un portret al relației intrinseci dintre istorie și destinul individual, precum și al luptei a două femei de a se face auzite în tumultul vremurilor lor. (Filmul a avut premiera anul acesta la Berlinale în secțiunea Forum unde a fost și distins cu premiul FIRPRESCI și ne bucurăm să le avem în gala de închidere OWR.)

Festivalul internațional de documentar și drepturile omului One World Romania este curatoriat de Anca Păunescu și Andrei Tănăsescu, asistați de o echipă de preselecție. Anul acesta, One World Romania se desfășoară între 31 martie și 9 aprilie.

Redacție

Un material colectiv, scris de redactorii noștri