Cea de-a 27-a ediție a Festivalului Internațional de Film DaKINO are loc între 18-22 aprilie. Din competiția oficială de scurtmetraj fac parte și trei producții românești. Am discutat cu regizorii acestora, inclusiv despre provocările realizării și ce a inspirat fiecare poveste în parte.

În caz că nu ați aflat deja, Festivalul Internațional de Film DaKINO a început miercuri, 18 aprilie. Gala de deschidere i-a așteptat pe cinefili cu premiera națională a filmului „Film Stars Don’t Die in Liverpool”, nominalizat la Premiile BAFTA 2018 pentru cea mai bună actriță în rol principal, cel mai bun actor în rol principal și pentru cel mai bun scenariu adaptat.

Pe lângă filmul din deschidere, printre lungmetrajele ce pot fi văzute la DaKINO 2018 se numără și: Tărâmul Binecuvântat (r. Francis Lee; cu Alec Secăreanu în rol principal), Submerge (r. Wim Wenders; proiecție unică în România), Meda sau Partea Nu Prea Fericită a Lucrurilor (r. Emanuel Pârvu) și Aniversarea (r. Dan Chișu). Programul complet poate fi consultat aici.

Probabil cea mai interesantă și așteptată parte a programului DaKINO este competiția de scurtmetraj. Anul acesta vom putea vedea 27 de filme (dintre care trei românești) în cadrul Competiției de Scurtmetraj, selecția aparținând criticilor de film Ionuț Mareș, Cristi Mărculescu și George Mihalcea.

Juriul DaKINO 2018 este prezidat de directorul de imagine și regizorul Adrian Silișteanu, căruia i se alătură Asja Krsmanović, programator al Festivalului de Film de la Sarajevo, Gabriela Albu, coordonator al Cinema Muzeul Țăranului, actorul Alec Secăreanu și regizorul iranian Ali Asgari. Juriul va acorda duminică, 22 aprilie, în cadrul Galei de Închidere a evenimentului Trofeul DaKINO 2018 pentru Cel mai bun scurtmetraj, Premiul pentru Cea mai bună regie și Premiul pentru Cel mai bun scenariu, precum și Premii speciale ale Juriului.

În cadrul aceleiași Gale, în urma voturilor primite de la spectatori, se va acorda și Premiul Publicului.

Dacă sunteți curioși care sunt cele trei scurtmetraje românești cu care ne vom întâlni la DaKINO și la ce anume să vă așteptați de la fiecare, mai jos găsiți răspunsuri și informații de la cei trei regizori:

RĂZVAN DUTCHEVICI – „După 9 sau 10 ore”

Care este povestea acestui scurtmetraj și cum ți-a venit ideea?

Povestea este despre un cuplu care se ceartă noaptea în stradă, în timp ce prietenii și un șofer Uber încearcă să îi împace. Ideea mi-a venit de la un episod pe care l-am trăit acum patru ani, după o petrecere de Revelion la un prieten acasă. Adică personajul principal, interpretat de Andrei Ciopec, este o reconstituire cinematografică a mea, în acele momente. Dialogul este inventat, deoarece am uitat ce s-a zis atunci, dar punctele cheie ale agitației au rămas. Ce m-a atras foarte mult la întâmplare a fost hazardul și multitudinea de perspective asupra situației. Șoferul și prietenii încearcă să îi împace pe cei doi, dar nu prea știu de unde să apuce problema. Și nici nu-și prea dau seama cât de în serios să ia totul.

Care a fost cea mai mare provocare în realizarea acestui scurtmetraj?

O mare provocare pentru mine a fost să creez împreună cu actorii o gașcă de prieteni care să fie vie. Am vrut să se simtă că se cunosc de mulți ani și țin unul la celălalt, dar, în același timp, sunt destul de diferiți ca apucături. Cu toții se apropie de 30 de ani, însă unii se comportă mai matur, alții mai imatur. O altă provocare a fost să reglăm gradul de ebrietate al fiecărui personaj. Cel mai delicat a fost în cazul personajului principal, care se și dă în spectacol, de nu mai știi cât e beție și cât e alint. Ca să mă inspir, am fost atent la dinamica personajelor din Faces, de John Cassavetes, pe care îl consider un maestru al disputelor la beție.

VALERIU ANDRIUȚĂ – „Chers Amis”

Unde și când are loc acțiunea din film și cum ți-a venit ideea scurtmetrajului „Chers Amis”?

Ideea filmului a venit în paralel cu scrisul scenariului. Spun „a venit” pentru că am avut senzația că ideea plutește undeva aproape, iar eu doar scriu textul. E o stare faină când scriitura curge de la sine, parcă. L-am scris într-o noapte, un singur draft, fără nici o altă pregătire în prealabil. Acțiunea se desfășoară undeva în zona anilor 2000, în Moldova de peste Prut. Am filmat la începutul anului 2013, apoi la scurt timp hardul cu materialul s-a pierdut (înainte de a monta materialul). Atunci când filmam aveam impresia că nimic din ce facem acolo nu mai e de actualitate – se revenea încet la limba română ca limbă oficială, tendința de a trece la noul stil calendaristic al sărbătorilor religioase plutea și ea pe undeva, dar, din păcate, realitatea de astăzi din Republica Moldova aproape că bate filmul nostru. Iar unul din personajele „năstrușnice” din film chiar a devenit între timp și președinte (o coincidență absolut involuntară).

Care a fost cea mai mare provocare în realizarea acestui scurtmetraj?

Cea mai mare provocare a fost filmarea în sine. În primul rând, a trebuit să-i găsesc pe toți actorii basarabeni care activau în România la acea ora – aveam nevoie de graiul moldovenesc autentic. Apoi  a venit problema locației – până la urmă ne-a ajutat părintele Bela de la Biserica Calvina, oferindu-ne pentru câteva zile un spațiu al bisericii, o fostă creșă, unde am construit decorul cancelariei. Patru zile de filmare, mulți actori într-o singură încăpere, lipsa unor lucruri elementare cum ar fi video assist-ul, a oamenilor, etc. Dar ne-am descurcat, pentru că fiecare din cei prezenți făcea cât doi. Entuziasmul a fost singurul element pe care l-am avut din plin… Cristian Mungiu ne-a asigurat partea tehnică, actorii au venit pe gratis doar pentru povestea care le-a plăcut. Apoi materialul s-a pierdut și l-am găsit abia anul trecut, când l-am si montat. Cam asta e povestea scurtmetrajului „Chers Amis”.

STELA PELIN – „Date Night”

Care este povestea acestui scurt metraj si cum ti-a venit ideea?

Niște Bonnie & Clyde autohtoni decid să jefuiască o șaomerie, ca să rupă un blestem care le amenița apropiata nuntă. Cu mulți ani în urmă, niște cunoscuți au încercat să facă ceva asemănător, după care, întâmplător, am descoperit o povestire scrisă de Haruki Murakami cu un subiect foarte apropiat. Am luat câte puțin din fiecare sursă și, împreună cu colegul meu, co-scenaristul Ioachim Stroe, am ajuns la scenariul final. Astfel, personajele și situatiile din Date Night au avut ca punct de plecare această combinație între ficțiune și realitate.

Care a fost cea mai mare provocare în realizarea acestui scurtmetraj?

Una dintre cele mai mari provocări a fost filmarea pe platformă, în toiul nopții, când afară temperatura se apropia de 0 grade. A fost o noapte destul de lungă. Altă provocare a fost realizarea scurtmetrajului cu un buget destul de mic. Am avut noroc, însă, de o echipă unită formată din oameni care ne-au fost alături, ne-au oferit timpul lor și ne-au ajutat să trecem peste orice impediment.

De ce ar trebui să vină oamenii la DaKINO 2018?

Răzvan Dutchevici: Aici pot răspunde doar în numele meu. Mă bucur că-s multe scurtmetraje străine în program, ceea ce înseamnă că o să văd multe filme pe care nu le știu și de care, probabil, nici n-aș avea cum să aflu altfel. În plus, mă înțeleg destul de bine cu gusturile selecționerilor Ionuț Mareș și Cristi Mărculescu, deci sunt multe șanse să îmi placă ce o să se proiecteze. Și, de asemenea, mă bucur c-o să fie proiectate lungmetrajele Aniversare (Dan Chișu) și Meda sau Partea nu prea fericită a lucrurilor (Emanuel Pârvu), deoarece n-am apucat să le văd până acum.

Valeriu Andriuță: DaKINO e o sărbătoare a filmului care îți aduce filme făcute cu dragoste și selectate cu grijă – e un mare păcat care se spală greu dacă ratezi o asemenea ocazie!

Stela Pelin: Pentru că, probabil, vor avea oportunitatea să vadă niște scurmetraje și filme pe care altfel nu ar fi avut ocazia să le descopere… și care vor fi și misto. Este și o bună idee de date night… might be fun!

Festivalul Internațional de Film DaKINO se termină pe 22 aprilie. Programul complet poate fi găsit aici. Lista completă a filmelor incluse în Competiția de scurtmetraj este disponibilă aici.

Romina Banu

Fotograf și redactor, a co-fondat Dissolved Magazine alături de Melissa. La Films in Frame adună recomandări de filme și seriale pentru weekend-uri liniștite și prezintă proiecte interesante din lumea filmului. Îi place să călătorească, să stea cu pisicile și să doarmă.