Dumnezeu există și numele lui e Petrunija / God Exists, Her Name Is Petrunija vorbește despre credință și tradiție, despre ce înseamnă să lupți pentru drepturile tale într-o lume care pare să se întoarcă adeseori împotriva ta. Pentru Petrunija, să păstreze tăcerea nu mai este o opțiune.

Câștigător al Premiului Juriului Ecumenic la Berlinale 2019, filmul va fi prezentat, înainte de premiera în cinematografele din țară, într-o proiecție specială la Cinema Elvire Popesco, vineri, 6 septembrie, de la ora 20:30, în prezența coproducătoarei Marie Dubas.

Marie Dubas a fost unul dintre invitații de anul acesta ai rezidenței de scenaristică Pustnik și a acceptat să răspundă la câteva dintre curiozitățile noastre legate de Dumnezeu există și numele lui e Petrunija.

Dumnezeu există și numele lui este Petrunija se bazează pe o poveste adevărată. De ce a fost important pentru tine și restul echipei să transformați tocmai această poveste într-un film?

În calitate de coproducător minoritar francez al filmului, voi avea un punct de vedere mai detașat decât cel al regizorului sau al principalului producător. Și ca să fiu cât se poate de sinceră, această poveste adevărată a fost un material foarte bun pentru un film de ficțiune. Încă de la început este descris un personaj puternic care se confruntă cu probleme la care s-ar putea raporta majoritatea oamenilor care au simțit vreodată că aparțin unui grup minoritar. Ea se confruntă cu o situație unică, reacționează impulsiv și trebuie să facă față consecințelor. Și, în loc să se încline, își ține capul sus. Pentru prima dată în viață, ea nu se conformează împrejurărilor și nu acceptă subordonarea care o ține la distanță. Ea alege mândria și demnitatea  în locul supunerii și resemnării. Dumnezeu există și numele lui este Petrunija redă nașterea unui activist. Petrunija înțelege că prin intermediul „nu-ului” ei care contestă astfel status quo-ul, ea primește multă putere. Cred că acesta a fost motivul principal pentru care am dorit cu toții să facem acest film. Pentru echipa din Macedonia, a fost important să dea naștere unei discuții despre istoria țării și felul în care aceasta se reflectă în modul de guvernare din prezent. Petrunija este istoric ca profesie și toată lumea crede că este inutilă. Cu toate acestea, cel mai probabil, ea nu ar fi îndrăznit să conteste poliția și autoritatea bisericii dacă nu ar fi fost așa.

Care a fost cea mai bună parte lucrând la Dumnezeu există și numele lui este Petrunija?

În calitate de producător minoritar, am cel mult un rol secundar în aspectele financiare ale realizării filmului. Cu toate acestea, ne-am luat timp înainte de filmare să discutăm pe îndelete scenariul cu Teona Mitevska, regizor, și cu Labina Mitevska, producător, iar aceasta este o parte din profesia mea care îmi place foarte mult, unde învăț să înțeleg intenția regizorului și unde indentific elementele cruciale care au nevoie de o atenție specială din partea tuturor. Am avut noroc că Teona și Labina au fost extrem de atente la comentariile mele și dornice să primească provocări. Devine și mai interesant în timpul procesului de editare, când filmul devine real. Fiecare coproducător a fost rugat să vină cu observații la adresa filmului și am încercat să oferim feedback-ul cel mai constructiv și detaliat pentru a o ajuta pe Teona să-și facă alegerile în deplină cunoștiință de cauză. Simt că a reușit să facă exact filmul pe care și-l dorea, și mă bucur foarte mult pentru asta. Ultimul și cel mai magic moment este, desigur, când vezi reacția publicului în fața filmului pentru prima dată – ceea ce s-a întâmplat la Berlin, în februarie. Oamenii au fost foarte atenți și au râs mai mult decât ne așteptam. Am simțit că au înțeles dimensiunea politică a filmului și în același timp s-au lăsat amuzați de poveste. A fost un sentiment extrem de satisfăcător.

Petrunija se confruntă cu multe greutăți atunci când își caută un loc de muncă, multe dintre ele datorându-se faptului că este femeie. Cum este să lucrezi ca femeie în industria cinematografică?

Aș spune că industria cinematografică nu este cel mai nemilos loc de muncă pentru o femeie, deoarece oamenii care lucrează aici tind să aprecieze educația, mentalitatea deschisă și progresismul. Totuși, a fi producător înseamnă a avea de-a face cu puterea, și mulți bărbați tind să considere puterea ca fiind un lucru masculin, chiar dacă nu sunt conștienți de acest lucru și acționează ca niște progresiști. Mă bucur că devine mai ușor să vorbim despre asta și că majoritatea oamenilor – femei și bărbați – sunt din ce în ce mai atenți.

Mulți oameni prezic că, în viitor, majoritatea producătorilor vor fi femei, pentru că este un loc de muncă care are mult de-a face cu grija pentru celălalt și ca fiecare să aibă tot ce are nevoie. Sper că grija și atenția vor deveni calități pe care le găsim în egală măsură la bărbați și femei și, în consecință, nu va exista o dominație de gen în această industrie.

Cum au evoluat lucrurile din acest punct de vedere în anii trecuți?

Cred că acest mediu este prezervat cumva pentru că oamenii sunt în general educați și, în mare parte, tind să considere egalitatea de gen ca un predicat, cel puțin în limitele industriei în care lucrez – în Franța, înconjurată de o mulțime de oameni care apreciază cinematografia independentă, care este foarte specifică. Cu toate acestea, cred că acești oameni tind să aibă și impulsuri misogine, dar pe care nu reușesc să le identifice ca atare (și cred că și femeile sunt predispuse la asta, din păcate). Mai ales atunci când ai de-a face cu puterea – indiferent de situație, oamenii tind să considere bărbații mai apți în gestionarea puterii decât femeile, iar majoritatea femeilor au integrat cumva această idee. Simt totuși că ideea egalității de gen în ceea ce privește deținerea puterii este într-o continuă evoluție, și că industria este din ce în ce mai deschisă la primirea și integrarea femeilor puternice: scenariști, producători, regizori. Dar toate acestea necesită mult timp pentru ca o nouă generație, cu o mentalitate nouă, să-și impună normele.

În final, ce sfat ai pentru femeile care încearcă să își croiască drum în industria cinematografică?

În primul rând, nu acorda nici o importanță faptului că ești femeie. Ești o singularitate, nu un gen. Căută aliați care gândesc la fel și nu sta cu oameni care se așteaptă să fii un tip de femeie pre-codificat. Cu excepția cazului în care ești de acord pe deplin cu implicațiile și consecințele acestui lucru. Oamenilor le plac fețele noi, iar pofta de povești noi este veșnică. Ceea ce contează este punctul tău de vedere, inteligența și emoțiile tale. Nici una din toate acestea nu are un gen.

Melissa Antonescu

Redactor, fotograf și videograf. La Films in Frame scrie știri despre noutățile din lumea filmului și aduce în fiecare săptămână în atenția cititorilor producțiile care se pot vedea la cinema. Când nu scrie articole, fotografiază oameni într-un mic studio sau caută noi rețete pentru prăjituri.