Sergei Loznitsa este poate unul dintre cei mai interesanți și importanți cineaști ai Europei de Sud-Est. Deși nu i-am urmărit multe dintre filme (încă), cele două filme de ficțiune din cele patru regizate – Donbass (Un Certain Regard pentru regie la Cannes 2018) și O creatură delicată (nominalizat la Palme D’or) mi-au stârnit curiozitatea de a afla mai multe despre el. Așa am început să îi citesc interviurile, să caut informații, să îi vizionez primele filme de scurtmetraj. Am descoperit un om inteligent, profund atașat de patria lui, curajos și extrem de fidel față de echipa cu care lucrează de ani buni. Pentru necunoscători, Sergei Loznitsa s-a născut în Belarus în 1964, a copilărit în Kiev și o lungă perioadă de timp a lucrat ca om de știință la Institutul de cibernetică Kiev, unde s-a specializat în inteligența artificială. A studiat film la Moscova iar în 2002 își face debutul în lungmetraj cu documentarul The Settlement – câștigător al Mențiunii Speciale la Karlovy Vary. Urmează o lungă perioadă de filme documentare premiate la marile festivaluri ale lumii, până în 2007 când regizează primul lungmetraj ficțiune. Cele patru filme de ficțiune regizate până în prezent, alături de operatorul de imagine român Oleg Mutu,  îi aduc nenumărate distincții, confirmand că talentul lui transcede zona de film documentar. 

Interviul de mai jos a fost luat cu câteva luni în urmă, în timpul Festivalului Internațional Karlovy Vary 2019, unde dl. Loznitsa și-a prezentat un film documentar (Procesul) și s-a aflat și în calitate de membru al juriului Competiției Oficiale.

Domnule Loznitsa, ați regizat patru filme de lungmetraj ficțiune și nenumărate documentare. Toate spun povești reale ale societății și regimului rus. Credeți că filmele au puterea de a influența cultura și mentalitatea oamenilor?

Rusia a trecut prin multe etape de-a lungul istoriei dar este adevărat că există un lucru comun între ele, care transcede timpul și pe care îl urmăresc în toate filmele mele; însă vorbim de mai mult decât un regim, este un virus creat în interiorul societății. 

Sunt o parte a culturii rusești, m-am născut în Kyev, am pașaport ucrainean și predau în școlile rusești. Mă interesează societatea în care trăiesc și în care am crescut, mi-a trezit interesul pentru rădăcinile mele și îmi doresc să găsesc soluții la problemele existente.

O vedeți ca pe o responsabilitate?

Bineînțeles, consider că orice regizor are această responsabilitate.

Credeți că violența într-un film poate fi frumoasă?

Frumusețea și violența sunt lucruri atât de diferite. Bineînțeles că violența poate fi frumoasă, avem o mulțime de exemple, de la Oedip la picturile faimoase care înfățișează scene pline de violență într-un mod atât de autentic. Deși subiectul poate fi violent și tragic, modul în care scriem despre el, îl pictăm, îl arătăm, trebuie să fie frumos, altfel nimeni nu-și va aduce aminte.

Am observat că vă place mult Dostoievski, aveți și un film inspirat dintr-o nuvelă a sa –  O creatură delicată. V-ați gândit să ecranizați unul din marile lui romane?

Da. Dacă mi-ar propune cineva, aș alege ”Demoni” – un roman foarte important, și nu doar pentru poporul rus.

Lucrați de la debutul dumneavoastră în ficțiune cu Oleg Mutu, director de imagine român. Cum a început colaborarea voastră?

E un operator formidabil, cred că de aici a început tot. Ne înțelegem fără cuvinte și avem concepte similare despre viață. Ne ajutăm reciproc lăsându-ne să ne exprimăm liber. Mă bucur mult că ne-am cunoscut în 2009, nu-mi imaginez să colaborez cu altcineva.

V-ați putea imagina în postura de a regiza o comedie?

Da, și cred ca toate filmele mele au potențial comic. Donbass are multe secvențe comice, chiar dacă sunt grotești. M-aș bucura să am ocazia să regizez o comedie, însă subiectele pe care le abordez acum și pe care le consider prioritare sunt departe de acest gen de film. Poate în viitor, poate chiar după filmul la care lucrez în prezent.

Îmi puteți da detalii despre acest proiect?

Este un film documentar realizat din materiale de arhiva – State Funeral se numește și prezintă înmormântarea lui Stalin. Suntem în etapa de montaj, cel mai probabil îl vom lansa la finalul acestui an. 

Interviu realizat în timpul Festivalului de Film Karlovy Vary, iulie 2019.

Între timp, filmul a fost finalizat cu succes, urmând a fi lansat în decembrie. Găsiți trailer aici.

Laura Mușat

A visat de mic copil că va avea o revistă de film într-o zi și visul ei s-a îndeplinit în 2019. Când nu coordonează redacția, sau asociația ADFR (pe care o conduce din 2016), Laura este în drumeții pe munte, la vreun festival de film, sau la vreo expoziție de artă. Îi place să adune mereu oameni în jurul ei și ar asculta jazz oricând.