Din 14 decembrie avem un nou motiv de bucurie: se lansează CASTiNG, un nou serial online românesc care promite o doză sănătoasă de râs și multe insights-uri din spatele camerelor de filmat!

Romina, Olimpia, Millo, Andrei și Andrei, Florin, Ana, Andreea, Iliana și Roxana. Sunt destui, știu, dar formează o echipa atât de mișto încât ar fi fost păcat să nu-i menționez pe toți. Zece oameni nebuni și curajoși, care s-au întâlnit, s-au plăcut și au pus de-un serial online 100% românesc – CASTiNG, cu un scenariu scris chiar de cele patru protagoniste.

Am vorbit despre curaj, despre riscuri,  despre ce înseamnă formatele online în industria locală și cum sunt ele văzute în România. M-am distrat cu fetele la povești despre zilele de filmare și am aflat care sunt următorii pași ai acestui proiect. Dacă te-am făcut suficient de curios ca să te întrebi cine sunt, afli în interviul de mai jos. Iar dacă nu, tot îți recomand să-l citești.

REGIZORI & PRODUCĂTORI

Casting este unul dintre primele seriale online românești gratuite. Ce așteptări ai de la acest proiect?

Iliana Dumitrache, producător & regizor: Sper să fie apreciată îndrăzneala, efortul și implicarea celor care au ajutat la realizarea #CASTiNG-ului. Aștept cu interes recenziile, feedback-ul și să văd încotro va duce această aventură care tind să cred că introduce un nou trend în online-ul românesc.

Rox Andrei: Încerc să nu-mi creez așteptări, dar nu-mi (prea) iese. Îmi doresc să dea oamenii click și să se uite până la capăt. Și ca să o dau în idealism total, ar fi mișto să se producă o schimbare în mentalitatea oamenilor despre ce înseamnă filmul în online-ul autohton. Poate să fie începutul unui foarte nou val.  Și, bineînțeles, să mergem mai departe cu sezonul II.

Millo Simulov: Sezonul 2.

Andrei Ion: Casting este un proiect la care s-a muncit mult si cu drag lângă o echipă tânără de profesioniști. Primul lucru pe care ți-l dorești este „să  prindă”, evident.

Florin Babei: Eu, tocmai pentru că este un serial online gratuit, nu am nicio așteptare. L-am luat de la început ca pe un proiect creativ în care „m-am jucat” și tocmai ăsta cred că mi-a fost avantajul, față de un proiect convențional, că am avut relaxarea să „mă joc”.

Andrei Gheorghe, producător & regizor: Este un proiect care s-a întins pe mai mult de jumătate de an și nu aș putea vorbi doar despre așteptările post-lansare. Bineînțeles că mi-ar plăcea foarte tare să prindă la public și să facem o tranziție organică spre sezonul 2. Nu știu dacă o să se întâmple asta, dar pentru noi serialul cred că deja a avut succes.
Scopul, în primul rând, a fost să ne aruncăm în ceva mai mare decât noi, să ieșim din zona de confort, să cunoaștem noi oameni, noi provocări, să ne facem mai simțiți pe piață.

Ce înseamnă pentru fiecare din voi să ai curaj în industria de film, ca cineast?

Iliana Dumitrache: Să fii DIUD: puțin inconștient încât să te implici și să produci un astfel de proiect într-o vară toridă — serial, independent, online — fără experiența unui alt produs de gen, asumându-ți că vor apărea și compromisuri, dar fără a renunța la mesajul pe care vrei să îl transmiți, crezând în scenariu, în persoaje, în actori, în viziunea regizorilor și în implicarea echipei cu care colaborezi.

Rox Andrei:  Practic să ai încredere în ideea ta și să o duci la bun sfârșit. Multe idei – unele foarte bune, altele mediocre, rămân ascunse în sertare, doar pentru că cineva, la un moment dat, a zis: „s-a mai facut”, „aoleo, iar mănâncă cineva ciorbă”, „sună plictisitor”. Să ai încredere și să-ți asumi apoi chiar dacă a ieșit bine sau nu, să înveți din fiecare experiență pe platou și să nu te dai bătut, chiar dacă nu ai trei premii aliniate în birou. Sau dacă nici măcar n-ai birou.

Millo Simulov:  Pe mine nu mă întreba de curaj în industria de film. Eu până acum am produs și regizat doar proiecte independente, fie că e vorba de film interactiv, 360° sau alte genuri. Pentru mine curaj înseamnă pasiune. Cred ca dacă ești pasionat, curajul vine de la sine.

Andrei Ion: În cinema există o zona de siguranță, unde un produs iese exact cum te așteptai să fie. Pe scurt, nimic special.  Probabil că spectatorul îl uită până iese din casă sau cinematograf. Pentru mine să ai curaj înseamna să crezi suficient de mult într-o idee, să te apuci să o faci, și culmea, chiar să îți și iasă. Curaj înseamnă să ieși din zona de confort, să faci acel lucru care știi cu tărie că este necesar.

Florin Babei:  Totul! Asta înseamnă să fii cineast, să ai curaj – și anduranță, mai ales în industria noastră de film.

Andrei Gheorghe: Să faci lucrurile așa cum îți plac ție. Să îți asumi că s-ar putea să nu iasă ce trebuie, să rănești niște orgolii, să pierzi niște bani sau, mai rău, sa irosești banii altora, dar totuși să-ți urmezi viziunea.

În ce fel crezi că ne îmbunătățesc noile formate apărute, tip web series, experiența unui produs cinematografic?

Iliana Dumitrache: DISTRIBUȚIA. Zilele trecute, tatăl meu (70 ani, cinefil, novice în online, fără cont de Facebook) m-a sunat încântat că a citit întâmplator pe internet că de pe 14 decembrie poate să vadă „serialul ăla la care ați lucrat voi astă vară” direct pe Youtube. Ceea ce înseamnă că nu mai este nevoie să aștepte vreun DVD de la mine cu lunile sau să se deplaseze de pe canapea cum se întâmpla pe vremea scurt-metrajelor mele prin festivaluri.

Rox Andrei: Eu consum foarte multe seriale online. Nu am televizor de foarte mulți ani, deci mă uit doar online. Cred că noile forme apărute oferă diversitate atât creatorului, cât și userului. Nu numai ca povești si format, dar și ca metode de filmare. Te obligă la content de calitate. Sunt milioane de videouri pe YouTube, al tău trebuie să fie diferit ca să obțină click-uri și mai departe subscriberi.

Millo Simulov: Eu cred că în primul rând trebuie să conștientizăm contextul în care apar aceste noi formate. Suntem în plină viteză în tot ceea ce facem, totul e pe repede înainte, digerăm informația foarte repede. Deci aceste formate se dezvoltă și ca urmare a acestui fapt. Dacă sunt bine făcute, ne și îmbunătățesc în vreun fel.

Andrei Ion: Mie mi se pare că nu exploatăm încă suficent de mult web-ul, am rămas cu ideea că serialul e la TV. Întrebarea e, ce faci când grila de programe pe TV este saturată? Nu mai faci film?

Florin Babei: Noile formate sunt accesibile oricui, oricând. Asta îmbunătățește dar și scade experiența. Dacă vorbim de un produs cinematografic, eu cred că așa cum ne sugerează și numele, trebuie consumat în cinematograf. Dacă vorbim de web series, nu cred că ai așteptări prea mari legate de experiența cinematografică. Cred că, pur și simplu, te uiți pentru entertainment.

Andrei Gheorghe: Nu știu dacă ne îmbunătățesc. Genul ăsta de media este apărut doar de câțiva ani și cred că se schimbă mai repede decât apucăm noi să-l măsurăm sau să ne dăm cu părerea. Starea de schimbare continuă a devenit un status quo și încercăm să ne adaptăm la asta. Ce-i bun astăzi s-ar putea să nu mai fie bun peste șase luni.

Cu siguranță îi obligă pe creatori să apese pe accelerație, să vină cu idei mai multe într-un timp mai scurt. Cred că devine totul mai instinctiv și mai autentic. Și cred că există un public pentru orice vrei să faci; și este ușor să ajungi la el.

Cum ai descrie experiența #CASTiNG într-un cuvânt?

Iliana Dumitrache: Provocare
Rox Andrei: Curaj
Millo Simulov: Colorată
Andrei Ion: Minunată
Florin Babei: FUN
Andrei Gheorghe: #nejucate

PROTAGONISTE

Povestestiți-mi, fiecare, cea mai mișto întâmplare de la filmări.

Andreea Șovan, aka Carmen: Nu pot să aleg doar unul. Mișto a fost atunci când am realizat că noi chiar facem asta, că până nu demult eram noi patru imaginându-ne situații, punându-le pe vorbe. Dar era o joacă, un vis frumos. De la imaginație la fapte e cale lungă.

Și ne-am trezit pe platou, cu toți oamenii ăia mișto în jurul nostru, profesioniști care se dădeau peste cap și lucrau la capacitate maximă ca să transforme totul în realitate. Să auzi o actriță sau un actor pe care-l prețuiești enorm, și cu care nici nu te-ai visat lucrând vreodată, jucând vorbele scrise de tine, în situația imaginată de tine –  e mind blowing. Sunt extrem de recunoscătoare echipei. Practic, ne-au împlinit visul.

Romina Sehlanec, aka Miss: La mine a fost când terminam de filmat episodul 2. Eram în tramvaiul 41, încercam să filmăm și am realizat că sunt înconjurată de niște nebuni minunați (râde).

Ana Udroiu, aka Vali:  Am avut o schimbare de locație într-una din zile; prima parte a zilei o petrecusem în Bucuresti, pentru ca mai apoi să ne punem costumele în bagaj și să facem o deplasare spre Giurgiu. A venit pauza de masă, am mâncat și apoi ne-am împărțit în mașini, ca să pornim. Mergem noi ce mergem și dintr-o dată, Romina tresare și zice că și-a uitat costumul. Ne-am oprit la o benzinărie, am dat telefoane să vină cineva să deschidă ușa de la birou, unde era costumul, ca amicul Rominei care a gonit ca Speedy Gonzales până la birou, să poată intra. A traversat tot orașul să ajungă la benzinăria unde îl așteptam noi și unde deja ne săturaserăm să studiem toate jucărioarele de pe rafturi.

Olimpia Melinte, aka Gina: Cred că cea mai cea a fost în episodul 3, când trebuia să mă așez foarte senzual pe un scaun înalt, de bar și am căzut cu tot cu scaun. M-am ridicat imediat ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat și mi-am continuat scena. Sper să bage momentul în bloopers.

Cât de greu este pentru o actriță de vârsta ta să se afirme in industria locală de film?

Andreea Șovan: Fiecare cu skill-ul și norocul ei. Teoretic, vârsta nu e încă un impediment. Însă nu-i de ajuns să ai vârsta, talentul și imaginea. Mai e nevoie de ceva – probabil de noroc,  habar n-am. Noi am avut noroc că ne-am întâlnit.

Romina Sehlanec: E mult mai simplu să-ți fie greu decât să te lovești de o mie de ori și culmea să te ridici. Avem o meserie de lux, cum spunea una dintre profesoarele mele, dar niciun lucru frumos nu e simplu.

Ana Udroiu: Eu cred că este greu pentru orice om din generația noastră să se afirme; cred că libertatea de care ne bucurăm în ziua de azi vine cu un preț. Da, este minunat că avem mână liberă să ne alegem drumul pe care vrem să mergem, dar în același timp această deschidere către atâtea domenii și atâtea alte posibile țări în care poți trăi, te poate bulversa. La vârsta la care părinții noștri poate deja aveau copii și aveau un loc de muncă stabil, mulți dintre noi încă mai bâjbâim, căutandu-ne drumul pe care să mergem.

Olimpia Melinte: E la fel de greu ca în orice alt domeniu. Trebuie să fii suficient de pragmatic încât să îți dai seama dacă poți să faci meseria asta, dacă e pentru tine și apoi să muncești în direcția visului tau. Orice e posibil! Doar simplul fapt că eu scriu cuvintele astea acum mă face să cred că totul e cu putință!

Ce vrei de la cariera ta? Crezi că te vei plictisi vreodată de meseria de actor?

Andreea Șovan: Până să vreau ceva anume de la cariera mea, vreau să o am. Nu consider că momentan am asta. O construiesc, testez, încerc, învăț. Nu cred că e genul de meserie de care să te plictisești ușor. Însă te poți plictisi de circumstanțele în care o manifești, sau de obstacolele pe care trebuie să le depășești ca să poți ajunge să joci. Asta e partea mai complicată.

Romina Sehlanec: Vreau să am șansa să-mi fac meseria cu relaxare si iubire. Fără fugă, stres sau dorința de a primi recunoaștere la fiecare pas. E o meserie atât de complexă încât cred că sunt slabe șanse să mă plictisesc. E ca și cum aș spune că m-am plictisit de viață și de tot ce înseamnă uman.

Ana Udroiu: Mi-aș dori să fiu un actor care călătorește cât mai mult cu meseria lui – fie că merg la festivaluri de teatru sau la filmări. Îmi doresc să cunosc cât mai mulți actori profesioniști de la care să învăț, ca apoi să transmit și eu mai departe. Și nu, nu cred că te poți plictisi de meseria asta, pentru că are foarte multe ramuri. Pe lângă asta, este genul de meserie care funcționează ca o oglindă pentru societatea în care traim, deci în continuă schimbare. Nici nu ai avea timp să te plictisești.

Olimpia Melinte: Să joc. Și cu siguranță nu mă voi plictisi de asta niciodată. Cum să te plictisești de fericire? E imposibil.

Cum ați descrie experiența #CASTiNG într-un cuvânt?

Andreea Șovan: Life-changing-experience
Romina Sehlanec: Putere
Ana Udroiu: Empowering
Olimpia Melinte: Magică

PS: Țin neapărat să menționez că am reușit să îi strângem pe toți zece la interviu și în mai puțin de o săptămână să avem tot materialul gata. Oamenii ăștia chiar sunt mișto.  Serialul o să fie mișto la puterea a zecea. Din 14 decembrie pe canalul oficial #castingseries.

Laura Mușat

A visat de mic copil că va avea o revistă de film într-o zi și visul ei s-a îndeplinit în 2019. Când nu coordonează redacția, sau asociația ADFR (pe care o conduce din 2016), Laura este în drumeții pe munte, la vreun festival de film, sau la vreo expoziție de artă. Îi place să adune mereu oameni în jurul ei și ar asculta jazz oricând.