Departe de tine s-a lansat în cinematografele din România acum două săptămâni. Nu mulți știu că este o co-producție între România și America, în care rolul principal feminin îi aparține unei actrițe românce cunoscute, care a dispărut o lungă perioadă de timp de pe marele ecran .

Maria Dinulescu, o actriță care a ales mereu să facă ceea ce simte, chiar dacă asta a însemnat poate îndepărtarea de lumina reflectoarelor și tot ce vine la pachet cu meseria de actor, ne-a povestit deschis cum s-a schimbat viața ei în cei 14 ani de când a pășit prima dată pe covorul roșu, la Cannes, cu scurtmetrajul Trafic (R: Cătălin Mitulescu). Un dialog despre film, viață și meseria de actor.

Maria, ce te atrage la un rol?

Cum e dezvoltat. Prin ce trebuie să treacă personajul ca să învețe ceva ce nu știa că trebuie să învețe și de care are nevoie. Aceste lucruri mă ajută să ofer cât mai multă expresivitate și să descopăr valențe necunoscute pe care le pot avea.

Ai lipsit multă vreme din lumina reflectoarelor. Care este motivul și ce ai făcut în tot acest timp?

Am fost câțiva ani plecată în America, apoi am învățat italiana la Roma și acum trăiesc în Amsterdam, unde fac o școală de regie de film. Simt nevoia să explorez cât mai mult.

Te-ai întors anul trecut în persoana Alinei, personajul principal feminin din filmul de debut al lui Catrinel Dănăiață – Dublu, iar cel mai recent, tot un film de debut – Departe de tine, de data aceasta al unui regizor străin: James Pillion. Doi regizori debutanți, un bărbat și o femeie, de naționalități diferite. Ce ne poți spune despre fiecare experiență în parte?

Două debuturi dificile, dar fiecare în parte a reușit să dea ce a avut mai bun. Mai este foarte de mult de lucru și cred că numai un nou film și apoi un al treilea film îi vor ajuta să devină mai buni. Personal, de fiecare dată încerc să aduc cât mai mult, dar de fiecare data parcă este nevoie de mult mai puțin. Este foarte dificil să lucrezi cu debutanți pentru că nu știi la ce să te aștepți sau ce vocabular să folosești. Încerci să fii tu, dar de multe ori este nevoie să îi lași pe ei să fie.

În Departe de tine o joci pe Sofia, o femeie ambițioasă și independentă, pentru care cariera este la fel de importantă ca și întemeierea unei familii. Te regăsești în personajul tău vreun pic?

Nu îmi doresc nici familie, nici carieră. Aleg profunzimea unei relații fără a mă încânta strălucirea unui nume sau a unui status financiar. Viața este atât de sănătoasă când o trăiești simplu. Cred că mi-ar plăcea să adopt un copil, m-ar face să experimentez viața la un nivel profund.

Cum intri în pielea unui personaj și cât de importante sunt pentru tine indicațiile regizorului?

De multe ori scenariile sunt atât de bine scrise sau agentul de casting face o treabă atât de bună alegându-te încât rolurile îți vorbesc. Castingul este cam 50% din rol, restul e o colaborare foarte bună cu toții membrii echipei. Pentru mine este foarte important să lucrez cu un regizor pe care să îl pot admira, am nevoie să mă inspire și să-mi doresc să îl ajut. Prefer un regizor sincer și pasionat care este la început de drum față de un altul care are tot felul de strategii de manipulare.

Au trecut 14 ani de la debutul în Trafic, scurtmetrajul lui Cătălin Mitulescu. Au evoluat lucrurile așa cum ți-ai dorit în toți acești ani?

Nu mi-am dorit ceva anume. Cred că m-am bucurat cel mai mult de ce am primit în fiecare moment. Ar fi frumos să mă întorc la Canes, acolo unde Trafic a primit Palme D’Or. Pentru moment îmi doresc să scriu poveștile care îmi deblochează creativitatea și eventual să le regizez – asta nu pentru o carieră sau recunoaștere, ci pentru a transmite într-un mod personal lucrurile pe care le trăiesc.

Spune-ne ceva despre filmările lungmetrajului Departe de tine: care au fost cele mai dificile momente, pentru tine?

Când pentru mine erau lucruri evidente care trebuiau să se întâmple și nu se filmau.

Și cum a fost experiența de a lucra cu un regizor străin? Există diferențe majore în modul de lucru?

Cunosc foarte bine școala pe care a făcut-o James, am lucrat cu o fostă colegă de a lui în Hollywood. Desigur că ne plac lucrurile pe care le putem recunoaște cu ușurință, cele cu care suntem obișnuiți, dar cred că fiecare are ceva important de transmis.

Ce crezi că face un film să fie apreciat de un public cât mai numeros?

Uneori este surprinzător cum filme în care nu aveai încredere au un succes fantastic sau filme care sunt opere de artă nu ajung să fie recunoscute. Îmi este greu să spun ce ajută un film să prindă viață.

 Convinge-ne cititorii să iasă în weekend la film: de ce e Departe de tine un film de luat în seamă?

Nu este o operă de artă, vizibil realizat de un debutant, dar are o poveste în care te-ai putea regăsi.

Filmul Departe de tine poate fi vizionat în AFI Pala Cotroceni – Cinema City. Pentru programul complet, vă rugăm să accesați pagina oficiala Cinemagia.

Laura Mușat

A visat de mic copil că va avea o revistă de film într-o zi și visul ei s-a îndeplinit în 2019. Când nu coordonează redacția, sau asociația ADFR (pe care o conduce din 2016), Laura este în drumeții pe munte, la vreun festival de film, sau la vreo expoziție de artă. Îi place să adune mereu oameni în jurul ei și ar asculta jazz oricând.