Mihai Mitrică, despre Animest 2020: „Am fost un caz mai fericit față de alte evenimente”
Animest este unul dintre cele mai îndrăgite festivaluri de film autohtone, pe bună dreptate: mereu atrage un public larg și tânăr, are o identitate hip și quirky, se bazează în mare parte pe evenimente cu o puternică componentă live și, nu în ultimul rând, își proiectează filmele în jurul țării în caravane de film. Cum supraviețuiește un asemenea festival lui 2020, acest annus horribilis al festivalurilor de film?
Mihai Mitrică, directorul artistic și co-fondatorul festivalului, ne spune mai multe despre modul în care Animest a găsit un mod aparte de a se adapta mediului online, și ne detaliază programele speciale ale acestui an: retrospectiva dedicată centenarului de film românesc, secțiunea non-ficțională ANIDOCS și showcase-ul TRICKY WOMEN / TRICKY REALITIES.
Care au fost provocările și schimbările acestei ediții a festivalului, dincolo de necesitatea de a-l organiza online din cauza restricțiilor impuse de autorități?
Aș începe prin a spune că am fost un caz mai fericit față de alte evenimente de gen din primăvară, care fie s-au amânat, fie și-au schimbat data. Animest fiind în fiecare an toamna, am știut destul de devreme că anul acesta ne vom baza pe componenta online. Însă am tot sperat la o ediție hibrid, cu o parte din proiecții în sala de cinema. Când s-au redeschis sălile în septembrie, am prins puțin curaj, aveam deja finalizat programul pentru cinematograf. După foarte scurt timp, am fost nevoiți să renunțăm la acea programare și am refăcut-o 100% pentru online. A fost cu stres și cu un pic de haos, însă toți cei care organizează astfel de evenimente sunt obișnuiți.
Provocările interesante au venit în ceea ce privește conceptul online al festivalului. Am vrut să păstrăm din spiritul festivalului printr-o ediție online interactivă, cu publicul aproape. Proiecțiile vor fi live streaming și se vor întâmpla la o anumită oră, nu o variantă VoD, în care filmele să se poată vedea oricând pe tot parcursul săptămânii festivalului. Programul va fi la fel ca în cinema, însă va exista totuși un interval de timp în care te poți conecta după ora începerii fără să pierzi începutul.
Pentru că vom avea multe sesiuni live de Q&A cu realizatorii filmelor selecționate, am conceput platforma noastră de streaming astfel încât, după terminarea proiecțiilor, cei interesați de întâlnirea cu realizatorii să rămână în platformă și să pună întrebări.
O altă provocare a fost convingerea distribuitorilor internaționali să ne lase să proiectăm online cele mai recente producții de film de animație. La început au fost mici ezitări, însă am reușit să-i convingem, și avem în ediția aceasta toate filmele pe care le-am fi dat și în varianta offline, în cinema. Nu am primit până la urmă niciun refuz de la distribuitori. Și avem filme din 2020 care au avut premiera la Berlin, Cannes și Locarno, deci producții de ultimă oră.
Animest este un festival renumit în rândul publicului de festival pentru maratonurile sale tematice pe timp de noapte – Creepy, Trippy și Animusic Nights. Cum se vor desfășura acestea în acest an și la ce să ne așteptăm?
Din punct de vedere al evenimentelor și programului nu am făcut rabat de la nimic anul acesta și regăsim în program tot ce ne-am propus, inclusiv nopțile noastre cu public numeros. Diferența este că de data aceasta putem avea doar proiecțiile de film. Într-un an normal am fi avut concerte, desene live în cinema, cine-concerte, multă socializare, însă din punctul nostru de vedere toate acestea online nu prea au farmec, astfel că nu le-am forțat, ci a trebuit să renunțăm la ele.
Pe de altă parte, selecția este una spectaculoasă, mai ales programul Trippy Night, prezentat de același om cu care am pornit la drum, Michael Helmerhorst, colecționarul olandez de filme de animație de arhivă.
Așa că… prepare your coffee and cigarettes, vorba lui Jarmusch, și updatați-vă computerele și smart tv-urile!
Proiecțiile vor începe la miezul nopții joi, vineri, sâmbătă, practic 3 petreceri animate online.
De la an la an, competiția de scurtmetraje românești a festivalului devine din ce în ce mai consistentă – filmele sunt din ce în ce mai numeroase, iar valoarea producțiilor este din ce în ce mai bună. Considerând că Animest este atât cea mai importantă scenă pentru filmul de animație autohton, dar și faptul că a contribuit în mod direct la dezvoltarea sa în ultimii 15 ani, cum vezi animația de film românească a anului 2020? Cum a evoluat ea, față de punctul în care se afla la începuturile festivalului, și care sunt perspectivele sale de viitor?
Așa este, an de an producțiile sunt mai numeroase. Asta nu înseamnă că și calitatea este an de an foarte sus. Însă, pe lângă filmele făcute de studenți, există producții independente ce-și pot găsi locul în festivalurile internaționale. Evoluția există și se vede cu ochiul liber, dar nu e constantă nici cantitativ, nici calitativ. Este probabil ca în filmul de ficțiune, când există ani în care avem 2-3 producții selecționate la Cannes, și ani în care nu există niciuna. Diferența este că, la noi, în filmul de animație vorbim aproape exclusiv de producții de scurtmetraje.
Sunt optimist, pentru că știu că în curând va exista o generație crescută cu computerul în mână, care va ajunge la maturitate, și probabil numărul producțiilor va crește semnificativ din toate punctele de vedere. Cu acest gând am și pornit proiectul Incubatorul de animație, dedicat liceenilor, tocmai pentru a descoperi aceste talente și de a le ghida către industrie.
Festivalul are în acest an și o amplă retrospectivă care sărbătorește centenarul animației românești. Cum se vede evoluția animației din perspectiva acestei secțiuni, și care au fost criteriile de selecție ale titlurilor incluse în retrospectivă?
2020 este un an special pentru animația românească. Aveam o mulțime de planuri pentru a sărbători, însă este un an cu ghinion pentru tot ceea ce înseamnă evenimente publice. Noi ne menținem în picioare planurile pentru ediția de anul viitor, chiar dacă vor fi 101 ani deja.
Ceea ce ne-a ieșit, zic eu foarte bine, este expoziția amplă găzduită de Rezidența BRD Scena9, pe care o puteți vizita până pe 22 noiembrie.
În selecția dedicată celor 100 de ani de animație avem două programe reprezentative de scurtmetraje de animație din Arhiva Națională de Film, dintre care unele digitalizate special pentru Animest. Selecția a fost realizată de doamna Dana Duma, profesor în cadrul UNATC și critic de film. În selecție se regăsesc Haplea – primul scurtmetraj românesc animat care s-a păstrat, celebrul film cu care Ion Popescu-Gopo a triumfat la Cannes, dar și multe alte titluri destul de diverse ca tehnică și ca poveste, filme ce au stat la baza producțiilor Animafilm din acei ani.
Pe lângă aceste două programe, vom mai proiecta O scurtă istorie, filmul dlui Radu Igazsag, o călătorie prin istoria filmului de animație românesc, alături de colecția de scurtmetraje câștigătoare ale competiției românești de la Animest din 2007 (primul an de festival cu categorii de competiție) până în 2019.
Anul acesta, Animest are și o secțiune dedicată filmului documentar de animație, ANIDOCS. Ce a dus la înființarea acestei secțiuni speciale, și ce ne poți spune despre filmele prezente în selecție?
Focusul pe documentarul animat era de mult timp în planurile noastre. Pe hârtie, programarea inițială era mult mai vastă decât ceea ce a rămas în cele din urmă pentru anul acesta. Am renunțat la trei lungmetraje și la toată selecția de scurte, pe care plănuim să le aducem la București la un moment dat, și în jurul lor să brodăm discuții, dezbateri cu sens pe tema filmelor.
Nu lipsește din selecție Vals cu Bashir, practic filmul care a deschis drumul ANIDOCS-urilor și a făcut cunoscut acest gen cinematografic prin nominalizarea la Palme D’or și la Oscar, film cu care, de altfel, am deschis Animest în 2008. Vom prezenta și The Tower, un film american care explică masacrul din 1966 de la Universitatea din Texas, Samouni Road, de asemenea premiat la Cannes în 2018 și care spune povestea adevărată a familiei Samouni din Fâșia Gaza. O altă nominalizare la Oscar, Life, Animated, remarcabila poveste a modului în care un băiat special, pe nume Owen, a descoperit în animaţiile Disney o cale spre comunicare şi un ajutor pentru a înţelege lumea.
Nu aveam cum să nu reproiectăm Crulic, filmul Ancăi Damian care a repus România pe harta animației mondiale în ultimul deceniu, prin premiile câștigate la festivalurile internaționale, dar și prin numeroasele selecții avute.
Festivalul invitat din acest an este TRICKY WOMEN / TRICKY REALITIES, un festival de film de animație all female. Cum ați ajuns la decizia de a invita acest festival, anul acesta, și ce anume crezi că putem învăța de la un festival care funcționează pe un model ca acesta – atât publicul, cât și organizatorii locali?
Noi cunoaștem festivalul de ceva vreme, colaborăm de vreo 10 ani. Mai mult, doamnele organizatoare ne-au și vizitat în 2010 în București, la ediția a 5-a a Animestului. Este o decizie curajoasă să organizezi un festival atât de nișat. Dacă un festival de film de animație are publicul lui, un festival de film de animație în care sunt selectate numai producții realizate de femei este super focusat. Fiind un eveniment unic în spectrul festivalurilor de animație, mi s-a părut foarte interesant să arătăm că, totuși, într-o industrie dominată de bărbați nu numai că există filme făcute de femei, ba mai mult, există evenimente dedicate acestora. Este probabil preludiul unei ediții viitoare, când vom dedica mai mult spațiu acestui segment. Stați pe-aproape. Girl power!
La final, spune-ne care sunt must-see-urile absolute ale ediției din acest an, după tine.
Eu am multe preferate, dar vreau să fiu scurt în recomandări. Nu ratați producția japoneză Children of the Sea, întâlnirea cu Aaron Long – unul dintre regizorii serialului de animație Bojack Horseman, filmul de deschidere Vestita invazie a urșilor în Sicilia, și, dacă vreți să ieșiți din casă, nu ratați expoziția noastră offline de la Scena9!
Critic și curator de film. O interesează cinemaul hibrid și experimental, filmul de montaj, patrimoniul cinematografic și confluența dintre cinema și politic. Vede câteva sute de scurtmetraje pe an pentru BIEFF. Uneori scrie poeme. La Films in Frame, scrie reportaje de festival, editoriale și este și traducătoare.
