Festivalul Filmului Francez a ajuns acum la cea de-a 23-a ediție și va avea loc în 13 orașe din România. Cum a început festivalul și care a fost motivația din spatele organizării primei ediții?

Festivalul Filmului Francez este unul dintre cele mai longevive festivaluri din România, şi a crescut constant de-a lungul timpului. Iniţiativa organizării îi aparține Institutului Francez, care desfăşoară manifestări similare şi în alte ţări unde este prezent – de exemplu, colegii din Australia tocmai au aniversat a 30-a ediție. Nu este surprinzător dacă ne gândim că misiunea Institutului Francez este de a promova cultura și limba franceză, iar cinematografia este o componentă marcantă a acestei culturi.

În ceea ce ne privește, chiar dacă forma Festivalului a evoluat de-a lungul timpului, motivația  a rămas aceeaşi de la prima ediţie: să oferim publicului român ocazia de a descoperi unele dintre cele mai bune filme filme franceze ale anului, de la producții de mare notorietate (în secțiunea Panorama) și până la surprize semnate de regizori debutanți (în Competiție), alături de filme clasice incluse în selecții tematice și retrospective (în acest an fiind omagiată Claire Simon). 

Anul trecut festivalul a avut loc în 9 orașe din țară, iar pentru ediția de anul acesta s-au mai adăugat și Brăila, Pitești, Sinaia și Suceava. De când există inițiativa organizării festivalului la nivel național și de ce?

Dacă prima ediţie din 1996 a avut loc doar la Centrul Cultural Francez din Bucureşti – titulatura oficială de atunci – treptat, Festivalul s-a extins şi în celelalte oraşe unde Institutul Francez din România este prezent: Cluj, Iaşi, Timişoara. După 2010, au început să se alăture și alte orașe, iar anul acesta am fost plăcut surprinși să primim solicitări spontane de parteneriat de la cinematografe din Brăila, Pitești și Sinaia, și să găsim un partener și la Suceava. Structura a evoluat și ea în timp – dacă inițial modelul era mai degrabă de „caravană” care se mută dintr-un oraș în altul pe parcursul câtorva săptămâni, în ultimii ani am optat pentru varianta simultană, pe o perioadă de 10-12 zile, pentru a mări vizibilitatea și impactul Festivalului la nivel național. Evident, cum numărul de proiecții variază de la un oraș la altul, nu toate filmele sunt prezentate în fiecare oraș.

Deși cinematografia franceză e cea mai dinamică la nivel european ca număr de filme produse anual (300 în 2017), pe ecranele cinematografelor din România, filmele franceze sunt relativ rare. Sunt lansate în jur de 20 pe an, dar nu reprezintă decât aproximativ 3% din totalul spectatorilor – adică sunt filme care ajung pe puţine ecrane de cinema şi dispar repede şi de acolo. Asta în cazul în care există un cinematograf în oraș… Ne dorim că filmele franceze să ajungă la un public cât mai numeros, nu doar în orașele mari, unde deja se întâmplă evenimente cinematografice. Festivalul reprezintă, așadar, o ocazie unică de a vedea în premieră producții franceze acoperind o paletă largă de  genuri și sperăm ca invitația noastră să convingă iubitorii de cultură, de cinema și nu în ultimul rând de limba franceză, din toate cele 13 orașe! 

Care sunt cele mai mari provocări în organizarea Festivalului Filmului Francez și în alte orașe în afară de București?

Dacă e să privim lucrurile prin prisma participării publicului, în București și în orașele mari există un public mai numeros care e sensibil la astfel de evenimente. Fiind obișnuit cu ele, știe unde să găsească informația și la ce să se aștepte. Mobilizarea spectatorilor, în orașele în care nu există un public de film independent relativ fidel, este o provocare – dar în fiecare an avem surprize plăcute!

Cu privire la organizarea propriu-zisă a Festivalului…de unde să încep? Prima provocare este coordonarea unei programări atât de extinse, negocierea drepturilor pentru un număr mare de proiecții și arbitrajul – cât mai democratic posibil – pentru a determina cum va arată programul festivalului în fiecare oraș, în funcție de specificul publicului local și de durata festivalului. Apoi există evident provocări de ordin logistic –  filmele trebuie să ajungă în foarte multe locații simultan, în formate adaptate fiecărei săli de proiecție, programul invitaților seamănă cu un joc de tetris în care încercăm să încapă, în 2-3 zile, nu doar Bucureștiul ci și alte orașe… Coordonarea comunicării e și ea o provocare fiindcă ne dorim să avem o imagine unitară la nivelul țării, ca să nu mai vorbim de faptul că fiecare oraș adăugat înseamnă costuri suplimentare, fie că ne referim la drepturi de proiecție, la materiale de comunicare tipărite, la costuri de transport, etc.

În concluzie, e nevoie de o foarte bună coordonare, de multă muncă și nimic nu ar fi posibil fără implicarea și efortul co-organizatorilor din fiecare oraș – fie că sunt colegii de la antenele Institutului Francez, de la Alianțele Franceze sau responsabilii sălilor de cinema care găzduiesc festivalul.

Pe viitor plănuiți extinderea și în alte orașe din România? Care ar fi acelea?

Nu avem un plan concret în acest sens, vom trage concluziile după această ediție, care e cea mai mare de până acum. Desigur, o  eventuală decizie de  extindere va depinde și de găsirea partenerilor locali interesați să găzduiască Festivalul în orașul lor.

Cine se ocupă de selecția filmelor din program și care este ideea din spatele selecției de anul acesta?

Selecția e făcută de echipa cinema de la Institutul Francez din București, compusă anul acesta din Ioana Dragomirescu, responsabila sălii Elvire Popesco și Maud Halimi, responsabilă de proiectele audiovizuale.

Firul roșu care dă unitate acestei ediții s-a impus de la sine pe parcursul selecției, când ne-am dat seama că marea majoritate a filmelor, din toate cele patru secțiuni, aveau ca decor și uneori chiar ca „actor” esențial al poveștii, Parisul. Parisul revoluționar din 1789, dar și din 2017, Parisul banal, Parisul romantic, Parisul subteran, al scenelor de teatru de la sfârșitul secolului XIX sau al băncilor facultății de medicină – fiecare film surprinde o altă ipostază a aceluiași oraș mitic, care transcende orice clișeu. Paris, toujours…

Ce ne puteți spune despre Săptămâna Cahiers du Cinema – de când există aceasta în program și cum a început totul?

Colaborarea cu prestigioasa revistă Cahiers du Cinema este în al șaselea an, și suntem bucuroși să putem deja numi „Săptămâna” o secțiune tradițională a Festivalului și pe Joachim Lepastier, criticul care se ocupă de selecție, un invitat „de-ai casei”. 

Prima colaborare a avut loc în 2014, când Cahiers du Cinema a propus o selecție dedicată filmului burlesc și o retrospectivă dedicată regizorului Pierre Etaix. Chiar dacă în anii următori Săptămâna Cahiers du Cinema a devenit mai concisă, cu o selecție de 4 – 5 filme, oglindind tematici precum arhitectura sau teatrul, ea reprezintă, fără îndoială, secțiunea cea mai surprinzătoare a Festivalului, care le permite cinefililor să descopere sau redescopere filme la care nu ar avea acces în mod obișnuit.

Tema acestui an, “la muse roumaine”, oferă ocazia unică de a le revedea pe marele ecran pe Genica Athanasiou, Aurora Cornu și Elvire Popesco, muze românești care i-au inspirat pe mari regizori francezi de-a lungul timpului. Cele patru filme se potrivesc de minune în contextul Sezonului România – Franța, care pune în lumină, printr-o largă paletă de evenimente, legăturile culturale importante dintre cele două țări. 

Câștigătorul Competiției pentru tineri regizori (ce reunește șase regizori francezi aflați la primul sau al doilea lungmetraj) va fi ales de către public și va primi sprijin pentru distribuția peliculei în România. De când există această inițiativă?

Prima Competiție a tinerilor regizori a fost organizată în 2013, în cadrul ediției a 17-a, iar TV5 Monde a fost partenerul nostru în acest demers încă de la început, asigurând finanțarea premiului. Scopul este dublu. Pe de o parte, dorința de a face cunoscute publicului român filmele noii generații de regizori, promovând talentul, unicitatea și diversitatea lor (de exemplu, în acest an secțiunea include două drame, o animație, un documentar, un thriller și o comedie). Pe de altă parte, incitarea distribuitorilor români de a achiziționa drepturile filmului câștigător – preferatul publicului, deci cu un potențial deja verificat – pentru a-l aduce pe marile ecrane și a permite unui număr și mai mare de spectatori să-l descopere. Că să fim sinceri, al doilea scop nu este atins de fiecare dată și nu putem garanta că filmul câștigător chiar va fi distribuit, dar asta nu ne împiedică să perseverăm! 

Și, într-un final, de ce trebuie oamenii să meargă să vadă filme franțuzești?

Pentru că sunt filme care inspiră, care surprind, care bine-dispun, care încântă estetic și care provoacă intelectual. Pentru că cinematografia franceză e printre cele mai recunoscute și mai prolifice – până în ziua de azi – cinematografii naționale. Și pentru că, în România, ocaziile de a vedea filme franțuzești sunt relativ rare, deci cu atât mai prețioase!

Fie că e vorba de cinefili pasionați de film francez sau de spectatori care îl descoperă pentru prima dată, credem că Festivalul Filmului Francez oferă alegeri pentru toate gusturile și îi așteptăm în număr cât mai mare la film!

Festivalul Filmului Francez are loc anul acesta între 8-19 mai în 13 orașe din România. Mai multe detalii puteți găsi aici.

Romina Banu

Fotograf și redactor, a co-fondat Dissolved Magazine alături de Melissa. La Films in Frame adună recomandări de filme și seriale pentru weekend-uri liniștite și prezintă proiecte interesante din lumea filmului. Îi place să călătorească, să stea cu pisicile și să doarmă.