În 2023, Timişoara va fi Capitală Europeană a Culturii. În acest context, infrastructura culturală trece prin transformări majore. Una dintre cele mai importante este procesul amplu prin care câteva foste cinematografe de stat, extrem de degradate şi închise de mai mulţi ani, sunt modernizate pentru a deveni spaţii multifuncţionale.

De repunerea lor în circuitul social şi cultural al oraşului este responsabil Centrul de Proiecte al Municipiului Timişoara, o instituţie creată în 2021 şi aflată în subordinea Consiliului Local. 

Unul dintre aceste spaţii, Cinema Victoria, s-a deschis în acest an, iar din septembrie funcţionează cu program permanent, format în cea mai mare parte din proiecţii de film, la care se adaugă uneori concerte, spectacole de teatru şi de dans sau alte tipuri de evenimente culturale.  

Anul viitor ar urma să fie disponibile alte două săli multifuncţionale, tot foste cinematografe din reţeaua falimentară RADEF: Cinema Dacia şi Cinema Timiș. Ele vor fi completate, tot în 2023, cu extrem de aşteptatul Cinema Studio, care ar urma să funcţioneze exclusiv ca cinematograf arthouse şi cinematecă, având în dotare două ecrane şi o terasă unde vor putea fi de asemenea organizate proiecţii.

De coordonarea cinematografului Victoria, dar şi a celorlalte viitoare săli multifuncţionale se ocupă o echipă restrânsă din cadrul Centrului de Proiecte şi care este condusă de Ioana Dragomirescu, revenită în oraşul natal, Timişoara, după ce a gestionat câţiva ani Cinematograful Elvire Popesco al Institutului Francez din Bucureşti şi după ce anterior a locuit în Franţa, unde a lucrat pentru un mare distribuitor independent de filme, Le Pacte.

După circa trei luni de funcţionare a cinematografului Victoria şi cu puţin timp înainte ca Timişoara să devină Capitală Europeană a Culturii, i-am propus Ioanei Dragomirescu un interviu despre situaţia acestor spaţii vitale pentru viaţa culturală şi socială, dar în principal despre această primă sală de cinema pentru filme de artă de care oraşul are din nou parte după mulţi ani de absenţă. 

Care au fost principalele provocări când ai preluat coordonarea cinematografului Victoria?

Dacă îmi permiți o metaforă, când am preluat coordonarea cinematografului Elvire Popesco din București în septembrie 2018, m-am urcat într-un tren care mergea deja și am reușit să îl fac să meargă și mai bine. De când am preluat coordonarea Cinema Victoria din Timișoara în septembrie 2022, sentimentul e mai degrabă că împing o locomotivă pe șine pentru a o face să pornească de pe loc.

La Cinema Victoria, eu și mica echipă pe care o coordonez construim ceva nou, de la zero. Ne străduim să transformăm o sală renovată – adică niște încăperi, niște pereți și niște echipamente tehnice – într-un loc viu și efervescent, cu o programare constantă. Îi dăm acestei săli o identitate, o dotăm cu canale de comunicare către public (cinemavictoria-tm.ro a fost lansat la o săptămână după ce am început să funcționăm), o punem pe harta distribuitorilor de film și a festivalurilor din țară. 

Provocarea care le domină pe toate celelalte este să dezvoltăm un public pentru cinematografia europeană arthouse, să readucem oamenii în sala de cinema, în condițiile în care nu a mai existat un cinematograf de cartier funcțional în oraș de peste zece ani și orice obicei de frecventare a publicului a dispărut de mult timp, și nu în ultimul rând să anulăm cultura gratuității consumului cultural, destul de adânc înrădăcinată în oraș (aici, operatorii locali care organizează evenimente sunt adesea mai greu de convins decât publicul spectator). 

Evident, sunt și multe provocări de natură mai „banală”: deprinderea competențelor necesare în interiorul echipei, inclusiv tehnice, pentru funcționarea cinematografului; ce faci când într-o zi ai o eroare a proiectorului, piuie o alarmă sau nu se mai oprește apa la toaletă; toate autorizațiile, contractele, rapoartele, deconturile și restul proceselor administrative care trebuie puse la punct, cu o dimensiune de complexitate importantă deoarece Cinema Victoria e administrat și finanțat prin fonduri de la bugetul local, în plus față de veniturile din bilete.

Dar, mai ales, e greu să găsim echilibrul între dimensiunea redusă a echipei, pe de o parte, iar pe de altă parte toate lucrurile pe care trebuie să le facem pentru ca Cinema Victoria să funcționeze cu program public cel puțin cinci zile pe săptămână și la cel mai înalt standard de calitate. Nu am reușit încă să stabilizăm acest raport, muncim intens, într-o ambianță mai degrabă de start-up în care adesea nu prea există zile libere sau deconectare, dar ne bucurăm că rezultatele se văd și ne entuziasmează să avem șansa de a crea ceva cu sens și de calitate pentru oamenii din orașul nostru. 

Care au fost ideile după care tu şi echipa ta aţi gândit, în aceste prime luni de existenţă, programul cinematografului, care este de fapt o sală multifuncţională, ceea ce înseamnă că nu găzduieşte exclusiv proiecţii de film?

Foarte multe dintre cinematografele independente din Europa nu sunt spații dedicate 100% filmului, aș îndrăzni chiar să spun că cele mai inovatoare se descriu deja ca event-based cinemas, film, theater & cafe sau prin alte astfel de sintagme. Noi vedem această deschidere către multifuncționalitate ca pe un avantaj și o oportunitate de a crea un program variat și atractiv, și de a da în același timp o identitate ușor diferită fiecăreia dintre sălile care se vor redeschide. Ne dorim să găzduim, pe lângă film, care e de departe majoritar în programul cinematografului Victoria, și evenimente ale comunității sau spectacole propuse de operatori culturali locali. Ideea e să fim o scenă curatoriată, dar deschisă și orientată spre comunitate. De altfel, interesul și solicitările din partea operatorilor sunt deja prea numeroase și suntem nevoiți să refuzăm din ce în ce mai des colaborări, din lipsă de spațiu în program. Organizarea acestor evenimente necesită mai multă muncă de pregătire din partea echipei, dar credem că merită efortul. De altfel, sala însăși a fost gândită în această direcție: ecranul de cinema se ridică și în spatele lui este o scenă de spectacole.

Începând din 16 septembrie acest an, de când Cinema Victoria funcționează constant, programul de film a fost îmbogățit cu trei spectacole de teatru independent, două spectacole de dans, mai multe conferințe, iar în decembrie vom găzdui două concerte de colinde și un spectacol de circ contemporan. 

Anumite evenimente acompaniază și completează programul de film, și nu mă refer doar la importantele, dar clasicele sesiuni de Q&A cu echipele filmelor. De exemplu, pe 3 decembrie, de Ziua Internațională a Persoanelor cu Dizabilități, am programat un film accesibilizat pentru persoane cu deficiențe de auz, de vedere și motrice, iar înainte de film am organizat un atelier de comunicare în limbajul semnelor care a avut un succes neașteptat, cu peste 150 de participanți. 

Cum ai (re)găsit mediul cinefil din Timişoara? 

Sincer, nu îmi aminteam foarte multe detalii din adolescența mea timișoreană legate de cinematografe, care erau deja vetuste și mai degrabă goale în acei ani. Între timp au apărut sălile Cinema City din cele două centre comerciale, deosebit de multe în Timișoara – 25! –, probabil și fiindcă nu exista nicio concurență în oraș, deoarece ultima sală RADEF și-a suspendat activitatea cu peste zece ani în urmă.

Nucleul dur al cinefililor a supraviețuit, alimentat de existența unor festivaluri locale anuale, în primul rând Ceau, Cinema!, chiar dacă proiecțiile se desfășurau în spații care nu erau cinematografe. Redeschiderea unei săli de cinema centrale, în afara mall-urilor, a fost primită cu mult entuziasm, am simțit interesul oamenilor atât în sala de cinema, cât și online – pe rețelele sociale și în cifrele de frecventare a site-ului nostru. 

Dar a devenit repede clar că spectatorii de la Victoria nu se rezumă la acest nucleu cinefil, ceea ce ne bucură și era obiectivul nostru de la început.

În ce măsură Victoria, în funcţia sa de cinematograf, a reuşit să îşi câştige deja un public cinefil fidel şi cum arată acesta?

Cel mai relevant e să vorbim cu cifrele concrete, care au depășit estimările pe care le făcusem inițial. Între 16 septembrie și 15 octombrie am avut peste 2.600 de spectatori, cu o medie de aproximativ 50 de spectatori per eveniment (Cinema Victoria are 193 de locuri). Din 55 de evenimente organizate, 49 au fost proiecții de film. În a doua lună de funcționare, am urcat la 4.000 de spectatori, cu o medie de 75 de spectatori per eveniment, proiecțiile de film fiind din nou principalul element din program. Aşadar, dimensiunea cinematografică e de departe identitatea principală a Cinema Victoria în acest moment. 

Printre spectatori se numără locuitori ai cartierului Elisabetin, tineri de la facultățile și liceele din jur, pensionari care își amintesc cum veneau la Victoria în tinerețe, părinți care aduc copii la filme de animație în weekend, dar și oameni care nu au mai fost la cinema de foarte mulți ani și ne tot întreabă dacă va rămâne deschis, parcă încă nu le vine să creadă. Merită menționat că peste 15% din spectatori în primele două luni au fost copii sub 12 ani, proiecțiile școlare organizate prin programul CinEd contribuind mult la această cifră.

Publicul e curios, reacționează foarte bine la avanpremiere, festivaluri și la proiecții cu invitați – am avut și Q&A-uri de până la două ore –, dar aș spune că suntem încă într-o fază de explorare și dezvoltare. În general, nu avem spațiu și nici spectatori pentru un film mai departe de 3-5 proiecții pe ecranul de la Victoria, turn-over-ul e mare. Uneori propunerile noastre nu au succes: de exemplu, documentarele, animațiile Ancăi Damian care nu se adresează doar copiilor sau filmele lui Fassbinder (dintr-un focus organizat de Asociația Culturală Contrasens, Centrul Cultural German Timișoara și Cinema Victoria – n.r.) nu au atras foarte multă lume, dar continuăm să programăm astfel de titluri pentru a educa și crea un public cinefil cât mai divers, fără a marginaliza, evident, proiecțiile lansărilor recente: filme europene, românești și ocazional filme americane arthouse. 

De asemenea, din 16 septembrie și până acum am avut opt festivaluri sau cicluri tematice organizate în parteneriat cu diverși operatori culturali locali sau naționali, care au îmbogățit considerabil oferta cinematografică de la Victoria. Un loc special în program și un vector de formare a unei comunități în jurul cinematografului îl reprezintă și proiecțiile speciale cu autori timișoreni – de la scurtmetrajele tânărului regizor Lucas Neagu la jurnalul de călătorie cu bicicleta prin Himalaya făcut de şase bănățeni, care a umplut sala de două ori, sau proiecția documentarului Swamp City despre scena muzicală underground din Timișoara anilor ‘90, programat peste câteva zile.

Care este, în linii mari, stadiul recondiţionării celorlalte săli multifuncţionale şi a viitorului Cinematograf Studio din oraş? Câte îşi vor deschide porţile anul viitor?

Cronologia inițială era evident puțin mai optimistă, nu există șantier fără surprize și nici nu puteam anticipa dificultățile datorate contextului politico-economic mondial din ultimul an, dar cu toate acestea șantierele avansează bine la Timiș, Dacia și Studio. Acesta din urmă este de departe cel mai complex, cu o renovare din care practic se păstrează fațada clădirii și se reface tot restul, pentru a obține un cinematograf cu două săli, două baruri, rooftop cu proiecții în aer liber și multe alte dotări. 

Miza cea mare e ca cinematografele să poată fi finalizate și funcționale anul viitor, pentru Capitala Europeană a Culturii. Sperăm să putem deschide Dacia și Timiș undeva pe la începutul verii și Studio la începutul toamnei. Dar pentru asta trebuie ca renovarea să fie finalizată, pe de o parte, și ca echipa noastră să crească, pe de altă parte. 

Cum vezi rolul şi poziţia Cinematografului Victoria şi ale celorlalte săli în contextul Capitalei Europene a Culturii?

Sălile vor servi cu siguranță ca scene de desfășurare a unora dintre manifestațiile din cadrul programului Capitalei Europene a Culturii, acesta fiind și un argument esențial în decizia autorităților locale de a investi major în renovarea și funcționarea lor. 

Echipa care administrează cinematografele este, de altfel, un departament al Centrului de Proiecte, care are ca misiune implementarea programului Capitalei Culturale, deci evident este o prioritate pentru noi toți, inclusiv cei din SPAS (Serviciul de Programare și Administrare Spații, cum se numește oficial echipa mea). Nu toate proiectele se potrivesc în sala de cinema, și includerea lor în programul cinematografelor nu e automată, dar suntem determinați să lucrăm alături de curatorii Capitalei și de operatorii culturali ca să găzduim și să contribuim la reușita câtor mai multe dintre ele.  

Pe de altă parte, după deschidere, sălile de cinema vor avea, ca și Victoria, un program constant, ceea ce necesită foarte mult conținut. Așadar, vor continua să găzduiască proiecții de film distribuite în România, spectacole și festivaluri care nu sunt oficial în Programul Capitalei Europene a Culturii, dar ale căror organizatori doresc să propună ediții mai importante la Timișoara în 2023, pentru a marca prezența lor pe scena culturală națională și a atrage publicul local și turiștii care, sperăm, vor vizita orașul. Lucrurile nu încep și nu se termină cu acest titlu, noi îl vedem mai degrabă ca un accelerator al vieții culturale locale. Victoria a început să funcționeze cu succes înainte de 2023 și speranța e ca toate cinematografele municipale renovate să continue să funcționeze după, cu un public deja fidelizat. 

În ce măsură toate aceste săli multifuncţionale, foste cinematografe aflate în prezent în diverse stadii ale procesului de recondiţionare şi repunere în funcţiune ca spaţii moderne, vor putea să-şi găsească şi să-şi menţină un public numeros şi activ din 2024, când efervescenţa activităţilor culturale legat de acest titlu important acordat Timişoarei se va fi încheiat?   

Acesta este, evident, marele pariu. 1.500 de locuri noi în sălile de cinema renovate într-un oraș de maxim 400.000 de locuitori, fără o cultură cinematografică puternică, nu e o ecuație simplu de rezolvat. Pe de altă parte, primele luni de funcționare de la Victoria ne-au depășit așteptările. Prin urmare, s-ar putea ca timișorenii să ne surprindă și pe termen mai lung! 

Treaba noastră este să contribuim la dezvoltarea unui public cât mai numeros și fidel, și sperăm că energia și entuziasmul programului Capitalei Culturale din 2023 vor produce efecte de lungă durată și oamenii vor continua să consume producții culturale independente – cinema, teatru, concerte, conferințe – și după ce anul acesta special se va încheia la Timișoara. Mai avem încă mult spațiu de creștere și multe idei de pus în practică. Abia am început!

Ionuț Mareș

Jurnalist şi critic de film. Colaborează cu câteva festivaluri de film din ţară ca selecţioner sau moderator de discuţii. La Films in Frame realizează preponderent interviuri cu cineaşti tineri sau consacraţi.