Actrița vorbește despre debutul ei în lungmetraj și lucrul cu regizoarea Alice Diop.

Kayije Kagame este o artistă elvețiană de origine ruandeză și o persoană foarte profundă și creativă. A studiat teatrul la Geneva și Lyon și ulterior a participat la rezidența de vară organizată de Robert Wilson la Centrul Watermill din Long Island, SUA și la rezidența pentru artiști de la Cité Internationale des Arts din Paris. A creat numeroase spectacole și instalații audiovizuale, iar în 2021 a debutat în lungmetraj cu rolul din Saint Omer, regizat de Alice Diop, care a câștigat Leul de Argint la Veneția 2022. Filmul spune povestea Ramei (K. Kagame), o scriitoare însărcinată care asistă la procesul lui Laurence Coly (Guslagie Malanda), o tânără de origine senegaleză acuzată că și-a ucis copilul de 15 luni, abandonându-l pe plajă în timpul mareei. Filmul se bazează pe cazul lui Fabienne Kabou, condamnată în Franța pentru aceeași crimă. Alice Diop a asistat la procesul lui Kabou în 2016.

M-am întâlnit cu Kayije la Berlinale anul acesta, unde a participat la programul Shooting Stars al European Film Promotion; era în jurul prânzului și Kayije dădea interviuri de peste 6 ore. Deși foarte obosită, Kayije a răspuns la toate întrebările mele cu multă răbdare și atenție, iar spre sfârșitul interviului, ne-am amuzat împreună de ziua încărcată pe care o avusese. Am vorbit despre viața ei, personală și artistică, dar în special despre debutul ei în Saint Omer, care tocmai a avut premiera în cinematografele din România pe 2 iunie.

***

Povestește-mi puțin despre tine, Kayije.

M-am născut în Elveția și am crescut în Geneva, dar părinții mei sunt originari din Rwanda. Am studiat teatrul la Geneva, apoi la Școala Națională de Teatru din Lyon. După ce am absolvit, am început să lucrez cu artistul vizual și regizorul Robert Wilson. A fost ca o a doua școală pentru mine, să lucrez cu el. M-a inspirat să devin actriță și regizoare în diverse medii artistice. Îmi place foarte mult ceea ce fac acum.

Ai simțit vreodată că ai fost tratată nedrept, fiind o femeie de culoare care a crescut într-o țară cu o populație europeană de tip caucaziană?

Desigur. O femeie de culoare care trăiește într-o societate predominant albă se poate confrunta, fără îndoială, cu nedreptăți din cauza culorii pielii. Din fericire, în cariera mea, am reușit să găsesc mereu oameni cu interese și aspirații comune, în care pot să am încredere și care mă fac să mă simt în largul meu.

Saint Omer marchează debutul tău în lungmetraj. A adus această experiență ceva nou în viața ta artistică?

Fie că lucrez în cinema, arte vizuale sau teatru, rămân fidelă firii și valorilor mele, mereu mă implic în același mod, doar proiectele se schimbă. Am întâlnit-o pe Alice Diop întâmplător, iar Saint Omer a fost, evident, un proiect foarte important pentru mine. Mi-a dat încredere să continui ceea ce fac.

Cum ai cunoscut-o pe Alice Diop?

M-am dus la cinema să-i văd filmul și ne-am întâlnit acolo. Am vorbit puțin, mi-a spus că lucrează la un nou proiect și mi-a cerut contactul. Am menținut legătura și am devenit foarte apropiate. Cred că asta a fost cu trei ani înainte să filmăm. E o poveste foarte puternică și profundă, mă bucur foarte mult să văd că își găsește succesul într-un mod organic.

Saint Omer se bazează pe un caz la care Alice a asistat în 2016. Cât de multe ți-a spus despre el?

Am discutat mult. Am fost captivată de felul în care a abordat această poveste, cu grijă și într-un mod filozofic. Mulți oameni cred că Alice Diop este Rama, dar mi-a spus de la început că nu e ea. Desigur, orice creator pune mult din sine în lucrarea sa, însă aici întregul personaj a fost construit în timpul filmărilor, ceea ce mi se pare extraordinar. Scenariul nu prea avea dialog, așa că a trebuit să o creez eu însămi pe Rama, tot ceea ce simțea ea. A fost o oportunitate minunată de lucra la acest proiect și de a avea libertatea de a mă implica atât de mult în procesul creativ.

În opinia ta personală, crezi că Laurence este vinovată de uciderea copilului ei?

Nu cred că este locul meu să-mi dau cu părerea. Filmul explorează acest subiect în toată complexitatea lui.

Filmul este unic, îl văd ca pe o piesă de artă.

Kayije Kagame

Pe mine filmul m-a făcut să cred în nevinovăția ei și îmi place că nu se lasă bătută și că luptă pentru punctul ei de vedere, e o femeie puternică. Saint Omer e cu siguranță cel mai bun film pe care l-am văzut la Veneția anul trecut. Că tot veni vorba, cum a fost experiența ta la festival?

A fost prima dată când am arătat filmul unui public. Evident, am avut multe emoții și mi-a fost frică la început. Filmul este unic, eu îl văd ca pe o piesă de artă, deci exista posibilitatea ca oamenii să nu-l înțeleagă și să nu le placă. Îmi aduc aminte de tăcerea din sală, de tensiunea din aer. A fost chiar mai puternic decât aplauzele de la final. E un film care te pune pe gânduri. Laurence e un personaj despre care nu afli prea multe la final, chiar dacă o vezi în instanță, răspunzând la toate acele întrebări intime. Nu am căutat să transmitem un mesaj sau să dăm răspunsuri. Am vrut mai degrabă să explorăm un mister profund.

Laura Mușat

A visat de mic copil că va avea o revistă de film într-o zi și visul ei s-a îndeplinit în 2019. Când nu coordonează redacția, sau asociația ADFR (pe care o conduce din 2016), Laura este în drumeții pe munte, la vreun festival de film, sau la vreo expoziție de artă. Îi place să adune mereu oameni în jurul ei și ar asculta jazz oricând.