Anul acesta am fost pentru prima dată la Berlin. Berlinale era singurul festival mare din Europa la care nu ajunsesem încă. Deși pe mine festivalul nu m-a impresionat în niciun fel, mi-aduc aminte cu drag de întâlnirea cu Alec Secăreanu și Parker Sawyers, cei doi actori principali ai serialului HBO Max, intitulat Spy/Master. Ne-am întâlnit la unul dintre ultimele etaje ale unui hotel fancy, situat chiar lângă Berlinale Palast, într-o zonă ultra-populată. Alec și Parker își petrecuseră toată ziua în camera de hotel în care ne-am întâlnit, dând interviuri și spunând, probabil, aceleași lucruri de multiple ori. Cum am intrat, energia lor debordantă m-a acaparat și pe mine și m-am simțit instant confortabil, ca și când m-aș fi întâlnit cu niște vechi prieteni. Erau plini de voie bună și puși pe glume și povesteau cu foarte multă bucurie și nostalgie despre zilele petrecute pe platourile de filmare.

Spy/Master spune povestea lui Victor Godeanu, director adjunct în Ministerul Afacerilor Externe la începutul anilor 1970 și omul de încredere al lui Nicolae Ceaușescu. Ce nu știe nimeni este că Godeanu lucrează și ca spion secret pentru KGB, cel mai de temut inamic al regimului condus de Ceaușescu. Când începe să fie bănuit de colegi de-ai lui, singura soluție care îi mai rămâne este sa dezerteze la americani. Serialul plin de suspans este bazat pe povestea reală a lui Ion Pacepa, general în Securitate și omul de bază al lui Ceaușescu, care dezertează la americani în 1978. Pacepa a murit de Covid în 2021.

Știindu-i povestea de o vreme, am fost curioasă să aflu cât din povestea originală a fost păstrată în serial. Am stat de vorba cu Alec și Parker despre perspective, adevăratul personaj, comunism și cum este să lucrezi pe un platou de filmare multi-cultural.

Alec, ce amintiri ai din timpul comunismului?

Aveam 5 ani când Ceaușescu a fost executat în direct la televizor și totuși, este o amintire impregnată puternic în mintea mea. Îmi amintesc că la grădiniță educatorii erau destul de răi, ne mai trăgeau câte una. Circulau multe zvonuri despre răpirea copiilor; eu am crescut în Berceni, dar nu am simțit niciodată o frică legată de treaba asta. Eram copii până la urmă, ne adunam afară și ne jucam tot felul jocuri precum „Dacii și Romanii”, doar la asta ne era capul. După căderea regimului, când am început să merg la școală, încă învățam din aceleași cărți tipărite de Ceaușescu, cu portretul lui pe ele. Era încă destul de prezent, comunismul era destul de prezent. Chiar și după 40 de ani, oamenii sunt încă afectați de acele vremuri.

Și tu, Parker, cât de multe știi despre România comunistă?

Nu foarte multe. Soția mea este din Lituania, deci am o idee despre cum au afectat regimurile anterioare cultura ţărilor est-europene. Unul dintre motivele pentru care am vrut să joc în acest serial a fost să explorez istoria altor oameni și să înțeleg mai bine cine sunt acum și de ce.

Care a fost prima voastră reacție când ați citit scenariul?

Parker: Mi s-a părut un proiect interesant. Ăsta a fost primul gând (râde). Luăm o bucată de istorie și o (re)trăim.

Alec: Mi-a plăcut mult, sunt un mare fan al genului, așa că mi-am spus: „În sfârșit, se spun povești românești și din perspectiva asta!”. Mi s-a părut foarte inteligent felul în care a fost scris – faptul că oscilează între prezent și trecut. Trebuie să urmărești cu atenție firul poveștii și, ca cititor, am luat-o ca pe un mister, căutând să pun piesele cap la cap – îmi plac misterele. E fidelă genului.

România era o țară dominată de frică pe atunci, oamenii erau speriați și își făceau griji pentru viața lor, iar asta este una dintre temele principale ale serialului. Ca oameni, ne este frică de multe lucruri, iar anii dificili prin care am trecut cu siguranță au accentuat unele dintre aceste temeri. Sunt curioasă să aflu care e cea mai mare frică a voastră?

Alec: Singurătatea. Îmi place să fiu printre oameni.

Parker: Pentru mine e teama de a nu-mi atinge potențialul maxim.

Alec: No pressure (râde).

Alec, ai căutat să discuți cu scenariștii mai în profunzime despre lucrurile care nu erau în scenariu, pentru a înțelege în detaliu trecutul personajului tău?

Aspectul ăsta ține de mine, eu sunt cel care trebuie să construiesc trecutul personajului – ceea ce îl motivează. Indiciile erau oricum în scenariu, trebuie doar să le cauți, să le legi și să-ți dai seama cum funcționează, ca apoi să poți să-ți completezi personajul. M-am documentat un pic despre persoana reală, dar în serial am încercat să spunem o altă poveste. Mai dificil a fost să menținem evoluția personajelor pe parcursul celor 6 episoade pentru că nu am filmat cronologic, totul a fost amestecat.

Regizorul a fost foarte generos, a venit cu multe idei, era mereu concentrat pe construirea unei povești bune și a unei atmosfere adecvate. Am avut o echipă foarte dedicată și am simțit mereu că sunt pe mâini bune.

Deci nu l-ai întâlnit pe adevăratul spion care l-a trădat pe Ceaușescu?

Alec: Nu. Am filmat serialul în 2022, așa că nu am avut timp să-l cunosc, dar am văzut câteva interviuri cu el. Însă, așa cum am spus mai înainte, m-a ajutat până la un anumit punct pentru că personajul pe care l-am construit a fost unul diferit. Nu am vrut să-l imit, nu a fost cazul.

Parker: Îmi amintesc că ai spus că cel mai greu lucru a fost să-ți potolești latura sexy, pentru a fi perceput ca un spion serios. Dar ai reușit.

Alec: Datorită ție (râde).

Care este dinamica dintre Victor și Jack, cum vedeți relația lor?

Parker: Oscilează între încredere și îndoială.

Alec: E ca focul și gheața. Fiecare dintre ei își urmărește propriul interes, dar știu că depind unul de celălalt. Trebuie să lucreze împreună.

Și cum a fost să lucrați împreună?

Parker: Cu Alec? Super dificil. Glumesc, ne-am înțeles foarte bine încă din prima zi. Prieteni pe viață.

Ne-am întâlnit la proba de costume și primul lucru pe care i l-am spus a fost „hei, mie îmi place să repet”, iar el a spus „da, și mie” – ceea ce a fost grozav pentru că nu tuturor actorilor le place să repete. Stăteam amândoi și analizam scenele, discutam intențiile personajelor, iar pe platou eram deja pregătiți să filmăm.

Alec: Inclusiv atunci când apăreau modificări în program sau schimbau scenele. Ne întâlneam în fiecare weekend și treceam prin toate scenele pe care urma să le filmăm în săptămânile următoare. Îmi place mult la Parker că e foarte flexibil și accesibil și asta e foarte important pentru a avea o atmosferă echilibrată. Știe întotdeauna când să se concentreze, când să facă o glumă. Mi se pare foarte liniștitor.

Aveți vreo amintire amuzantă din timpul filmărilor sau un moment care a rămas cu voi?

Parker: Era prima săptămână în care lucram împreună, filmam o scenă în care trebuia să bată cineva la uşă. Noi vorbeam și vorbeam și trebuia să auzim ciocănitul și să ne uităm spre ușă. Însă ciocănitul se lăsa așteptat, așa că am ciocănit eu în cele din urmă. Și reacția tuturor a fost: „Ce faci? Ești în fața camerei”. Iar eu am răspuns: „Nu știu. Am crezut că e de ajutor”.

Alec: Încercam să păstrăm tensiunea, era o scenă serioasă. Ne certam, se întâmplau multe lucruri. Ne-am oprit câteva secunde, așteptam ciocănitul, iar eu încercam să rămân acolo, în personaj, și la un moment dat, a început Parker să bată. I-am spus: „Prietene, te vedem, nu putem folosi dubla asta”.

Parker: Și a mai fost o scenă în care conduceam și nu aveam replici și Alec a început să îngâne o melodie, iar eu am fost ceva de genul: „Nu vorbim deloc, ce se întâmplă?” (râde). Chiar mi-a plăcut să lucrez la proiectul ăsta.

Ați filmat în multe locații. Sunt curioasă dacă magazinul cu ușa secretă care ducea spre locul lor de întâlnire – chiar există?

Parker: Da, există. Bine, acolo e o cafenea de fapt – o poți vizita în Budapesta – însă a fost aranjată să arate ca magazinul din serial. Ușa a fost construită și chiar duce la subsol, unde se întâlnesc ei doi.

La ce să ne așteptăm în episoadele următoare?

Alec: E o poveste despre supraviețuire, despre curajul de a-ți lua destinul în propriile mâini și de a face tot ce-ți stă în putință pentru a reuși. Fiecare episod aduce ceva în plus, inclusiv atunci când sunt reluate flashback-urile – vezi aceleași momente, dar din alt unghi. Îți oferă constant ceva nou despre poveste, despre personaje.

Spy/Master are premiera pe HBO Max vineri, pe 19 mai. 

Laura Mușat

A visat de mic copil că va avea o revistă de film într-o zi și visul ei s-a îndeplinit în 2019. Când nu coordonează redacția, sau asociația ADFR (pe care o conduce din 2016), Laura este în drumeții pe munte, la vreun festival de film, sau la vreo expoziție de artă. Îi place să adune mereu oameni în jurul ei și ar asculta jazz oricând.