TIFF, 10 pentru Film: 4 actrite in lumina reflectoarelor
Pentru neștiutori, TIFF prezintă în fiecare an în cadrul festivalului de la Cluj, zece actori de teatru pentru film, care beneficiază pe întreaga durată a festivalului de workshop-uri, conferințe de presă, întâlniri cu profesioniști din domeniu, precum și broșuri de prezentare, alcătuite din clipuri și fotografii.
Pentru că noi cei de la ADFR sprijinim noi veniții, talentați, ne-am propus să vă delectăm cu doua materiale de tip interviu cu cei 10 actori selectați anul acesta în cadrul programului 10 pentru Film. Începem cu doamnele, care sunt Carmen Florescu, Emilia Bebu, Anca Loghin și Amalia Ciolan.
1. Cum a apărut actoria în viața ta?
2. Care sînt cele mai mari bucurii ale unui actor?
3. Cum abordezi un nou personaj?
4. Crezi că această abordare personală se schimbă în film?
5. 10 pentru film este un program initiat de TIFF, care a ajutat mulți actori de teatru să se facă remarcați și ulterior să fie selectați pentru diferite rolul în producții cinematografice. Ce înseamnă pentru tine această participare?
6. Ți-ai dorit vreodată să renunți?
7. Există vreun regizor român cu care ți-ai dori să lucrezi?
1. Undeva prin clasa a IV-a am întrebat o colega, după ce o văzusem într-un spectacol-serbare, cum de nu a avut emoții, că mie așa îmi păruse, fără pic de trac. Mi-a povestit despre niște cursuri de actorie pe care le urmează. I-am zis că vreau și eu și mi-a explicat ce trebuie să fac: să învăț o poezie, pe care s-o spun la cursul respectiv. Am invatat o fabulă și așa a intrat actoria in viata mea – “călare” pe fabula. Fabulos.
2. Cea mai mare bucurie a unui actor este să lucreze. Alte bucurii ar fi sa îi sune telefonul, să participe la castinguri, să ia castinguri, practic sa semneze contract după contract. Pe scurt să alterneze filmările cu repetițiile de teatru.
3. Sunt ca-ntr-o relație cu un om pe care abia l-am cunoscut. Încerc să comunic cu el. Uneori acest lucru se întâmplă greoi, timid, alteori surprinzător de ușor, de firesc, ca și cum ne-am ști de-o viață. Așa începem să ne cunoaștem din ce în ce mai bine, și ca-n viață, ajung să mă atașez de personaj, să îmi doresc să-l reîntâlnesc Cam așa îl abordez. Mi-l apropii și mă apropii.
4. Și în film cred că se poate păstra aceeași abordare.
5. Abia aștept să ajung la Cluj și să înceapă TIFF-ul. O să fie o perioadă încărcată de evenimente speciale, așa că sper (și cred) că o să întâlnesc oameni cu experiență în domeniu, de la care o să aflu lucruri noi și interesante.
6. Nu, nu mi-am dorit niciodată să renunț.
7. Sunt mai mulți, nu aș putea alege doar unul.
1. Abia intrasem la liceu, eram clasa a IX a când am decis să mă înscriu la un atelier de teatru pentru liceeni. Așa a început totul. Apoi lucrurile s-au ordonat de la sine. Eu cred în hazardul obiectiv.
2. Cred că cea mai mare bucurie pentru un actor este întâlnirea cu publicul. Desigur, pentru asta actorul are nevoie să fie angajat în diferite proiecte constant, să știe că e nevoie de el. Asta este cu siguranță o mare bucurie pentru orice actor.
3. Nu cred într-o metodă anume atunci când lucrez pentru un rol. Eu sunt o persoană foarte empatică, preiau felul de căutare al regizorului cu care repet. Este o meserie în care nu lucrezi singur, se produce o întâlnire, așadar, câte întâlniri, atâtea moduri de abordare. Sunt foarte flexibilă în ceea ce privește modul de a te apropia de lumea interioară a unui personaj, important este să nu te împotrivești.
4. Cred că ceea ce am descris la întrebarea anterioară este valabil și pentru film. E foarte important să existe un limbaj comun între tine și regizor fie că e de film sau de teatru. Și atunci apare și modul de a te apropia de un rol. Nu reușesc să mă sincronizez cu o metodă anume, totul este viu, în funcție de persoana cu care lucrez.
5. E îmbucurător faptul că acest program „10 pentru Film” a devenit o trambulină care-i aruncă pe actorii de teatru în industria filmului. Pentru mine această selecție este deocamdată o foarte mare bucurie. Sunt cumva în starea de pending. Abia aștept să ajung la Cluj și să descopăr cu ce se mănâncă exact „10 pentru film”.
6. Nu, nu mi-am dorit niciodată să renunț. Nu mă văd făcând altceva, e deja un modus vivendi. Meseria asta este „terapia” mea ca să ajung la echilibru.
7. Oh, sunt mulți regizori români cu care mi-aș dori să colaborez. Imi doresc mult să fac film, asta e cea mai mare dorință. Eu sunt actriță, vreau să lucrez, doar atât. De aceea mă și aflu în acest program ” 10 pentru Film”, ca să fiu arătată celor din industrie, nu?
1. Dorința de a face actoria o am de mică. Prima data i-am simțit gustul în clasa a V-a când m-am înscris la cercul de teatru al Casei Pionierilor. Apoi, când am terminat liceul, l-am cunoscut pe soțul meu Rareș, care era atunci student la actorie. El a fost cel care m-a ajutat și m-a sprijinit în a-mi transforma dorința în realitate
2. Reacțiile publicului, emoțiile dinaintea spectacolelor și întâlnirile de care ai parte
3. Când abordez un nou personaj e ca și cum ai trasa un contur foarte precis pe care îl colorezi apoi cu sentimentele tale
4. Cred ca diferența dintre teatru și film este timpul pe care îl ai pentru a creea conturul ăsta, despre care vorbeam mai sus. Din experiența mea limitată în film, am simțit că asta este o diferență majoră. Te bazezi mai mult pe instinct și intuiție
5. În primul rând, mi se pare minunat faptul că o comisie de critici apreciază ceea ce ai făcut pe scenă și te selectează în acest program. Cât despre participarea la TIFF în sine, este o bucurie de a îi intâlni pe cei din lumea filmului, care de altfel nu sînt accesibili, mai ales dacă nu ești actor în București
6. Nu
7. Îmi vin din prima 3 regizori în minte, nu doar unul : Alexandru Dabija, Geanina Cărbunăriu si Bobi Pricop. Sunt regizori cu care eu nu am lucrat și a caror spectacole îmi plac mult
1. Tipul de educație primit, atenția și grija față de spirit, au făcut ca vizionarea spectacolelor și a filmelor să facă parte din viața mea. Asta a dus la opțiunea firească de a alege acest mod de viață
2. Cea mai mare bucurie este atunci când obțin tot ceea ce îmi doresc de la personajul pe care îl lucrez
3. Orice personaj nou este un nou început. Parcursul și calea până la ele e o continua căutare
4. Nu, absolut deloc
5. Participarea mea la TIFF mă onorează și mă responsabilizează, cu atât mai mult cu cât fondatorul acestui minunat festival este uncoleg al generației mele
6. Nu, niciodată
7. N-aș vrea să fac o selecție a regizorilor români cu care mi-aș dori să lucrez, dar pot spune că m-ar bucura enorm daca aș avea ocazia să lucrez cu colegii de generație
Festivalul Internațional de Film Transilvania va începe pe 2 iunie iar biletele pot fi cumpărate de pe urmatorul link: Bilete TIFF 2017
A visat de mic copil că va avea o revistă de film într-o zi și visul ei s-a îndeplinit în 2019. Când nu coordonează redacția, sau asociația ADFR (pe care o conduce din 2016), Laura este în drumeții pe munte, la vreun festival de film, sau la vreo expoziție de artă. Îi place să adune mereu oameni în jurul ei și ar asculta jazz oricând.