Am crescut uitându-ma la filme, fascinată de acest univers în care totul părea posibil. Filmul mă făcea să descopăr lumea cu multă empatie, alteori cu fascinație sau revoltă. Când am văzut Fitzcarraldo, al lui Werner Hertzog, care spune povestea unui om de afaceri excentric și visător ce-și propune să construiască un teatru de operă în mijlocul pădurii tropicale din Amazon, ceva din determinarea personajului m-a marcat atât de profund încât mult timp m-a urmărit. Apoi am înțeles de ce.Începuse să crească în mine dorința de a avea o revistă de cinema, pe care n-am conștientizat-o nici după ce această revistă a apărut. Crescând cu o mamă care avea o revistă, obișnuiam să lipesc foi, să fac un sumar și să îmi vând revista la școală.
Films in Frame există pentru că am crezut în necesitatea unei publicații de cinema în România. Însă a pune în practică ideea părea la fel de imposibil ca visul personajului lui Hertzog. Ca și Fitzcarraldo, am știut că imposibilul poate deveni posibil. Cu puțină determinare, nebunie și un efort financiar susținut independent – la care s-au adăugat, pe parcurs, diverși parteneri de încredere – și împreună cu o echipă de critici de film remarcabili și jurnaliști pasionați de cinema, care cred în potențialul filmului independent de a înțelege lumea în care trăim într-un mod mai profund și mai conștient, am lansat Films in Frame: o revistă bilingvă doar despre cinema prin care ne-am propus să aducem publicum mai aproape de filmul autohton și de lumea magică din spatele camerei de filmat.
Am simțit nevoia să împărtășesc puterea pe care o au poveștile spuse prin intermediul cinemaului. Să le discutăm cu voi și să scriem despre ele. În cei 5 ani de când există revista, am construit o platformă dedicată cinemaului independent, unde fiecare din voi poate descoperi filme noi și vechi și își poate forma, pe baza articolelor FIF, o părere proprie despre cineaștii industriei autohtone de cinema. Am susținut tinerii critici de film, o categorie tot mai mică de oameni pasionați, pentru care posibilitățile editoriale sunt extrem de limitate, la nivel local. Când am avut resurse, am trimis corespondenți în cele mai importante festivaluri de film, de aici și din afar, și am publicat texte în exclusivitate despre filmele și cineaștii care ne-au inspirat. Și, contrar mersului bine-cunoscut în publishing, ne-am uitat foarte puțin la cifrele din spate și mai mult la calitatea textelor publicate.
Știm cât de greu se fac filmele independente – e una dintre marile lecții pe care le-am învățat în acești ani. La fel de greu este să și scrii despre ele. Sau, mai precis, să susții o redacție, în condițiile unei instabilități financiare (și culturale) care afectează toate publicațiile din România și din afară. Poate fi cu atât mai complicat când te încăpățânezi să scrii doar despre film, fără să te abați de la visul tău. Fitzcarraldo nu e un film despre un vis nebun și o călătorie periculoasă, ci despre dorința de a depăși limite și de a explora noi orizonturi, iar acești ani construiți cu echipa, cu o comunitate și un public fidel, mi-au dovedit că o revistă poate să însemne mai mult decât credeam.
Ne dorim să scriem în continuare despre cinemaul pe care-l iubim, însă aceste vremuri foarte complicate ne fac să ne gândim mai mult la supraviețuire decât la noul număr tipărit. Așa că avem nevoie de ajutorul tău. Dacă-ți place ce facem și vrei să ajuți colaboratorii și echipa Films in Frame, găsești pe pagina Susține-ne câteva moduri prin care ne poți fi alături.
Îți mulțumim că ne citești!
Laura Mușat, redactor-șef Films in Frame